Memoria unui neam sau a unui loc nu are viață decât prin cei care o trăiesc. Ca atare, ea poate fi vie dar poate și muri prin uitare; în egală măsură poate fi înviată sau ucisă din nou. Ce misiune nobilă să păstrezi și să transmiți memoria neamului tău! Cât de ingrat poți fi dacă o ascunzi, o uiți sau pierzi!

Dar la ce fel de memorie mă refer? Desigur, nu la una personală, egoistă și fără perspectivă. Aduc în discuție memoria colectivă, care nu ține de limita unui om, a unui loc sau a unui timp anume. Este vorba de acea memorie care nu are un singur chip, sau limita unui an, ci are adunată în ea nenumărate chipuri, un întreg popor, un întreg areal, o țară, o istorie și nu doar un episod. Este memoria unui popor pe care Dumnezeu l-a așezat într-un colț al creației Sale pentru a povesti prin viața sa lucrarea Lui în istorie. Poporul român sau dac, pentru a fi mai exacți și a ne descărca de limita circumscrisă a unei istorii relativ recente, este cel la care aș putea să fac referire. Memoria sa colectivă este milenară deși, din  nefericire, nu se încearcă la modul activ să se promoveze acest adevăr – nu este acum scopul nostru să facem aceasta. Ceea ce vom prezenta se referă, mai curând, la redeșteptarea memoriei colective recente a urmașilor vechilor daci liberi – care acum se numesc români sau moldoveni, după cum doresc – de pe ambele maluri ale Prutului, dar nu numai până la Milcov ci până oriunde se vorbește românește sau alte dialecte ale daco-românei.

Revenind la redeșteptarea conștiinței de neam și la recuperarea memoriei recente, vom face referire mai departe la trei evenimente desfășurate la Soroca (13 martie), Lipceni și Rezina (24 martie). Acestea merită prezentate și analizate nu atât prin amploarea cât prin simbolismul lor. Scopul a fost reabilitarea la Soroca a  monumentului funerar al generalului român Stan Poetaș (singurul general român combatant în primul război mondial, ucis după terminarea acestuia  apărând granițele României Mari în 1919, îngropat în Basarabia, la Soroca), cinstirea memoriei soldaților basarabeni (sau moldoveni sau români), morți pentru patrie în primul război mondial și îngropați în satul Lipceni (prin reabilitarea ”Mausoleului din Lipceni” închinat cândva lor) și omagierea Regelui Ferdinand I al României, este pe drept numit și ”Întregitorul” (prin reabilitarea Monumentului Regelui Ferdinand I din Rezina).

În primul rând merită pomenită ”inima” care a făcut ca toate aceste evenimente să pulseze și să existe – Asociația Obștească ”Cultul Eroilor” din Chișinău prin reprezentantul ei, Domnul Avocat Iulian Rusanovschi, care trebuie felicitat pentru impetuozitate.

Apoi trebuie pomeniți patrioții din Republica Moldova care au acceptat să fie prezenți la festivități. La Soroca Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, a sfințit monumentul funerar al generarului Stan Poetaș, iar Preasfințitul Părinte Antonie de Orhei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, a sfințit monumentele de la Lipceni și Rezina înconjurați de clerici din Mitropolia Basarabiei. Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au rostit, fiecare, cuvânt cu putere multă atât din perspectivă duhovnicească cât și patriotică. Au fost de față forțele armate ale Republicii Moldova prin fanfara Armatei Naționale, a Gărzii Prezidențiale și a Echipei cu salve (fanfara a intonat imnele Republicii Moldova și a României – un semn simbolic al unirii). La Soroca a fost prezent și  Șeful interimar al Marelui Stat Major, Colonelul Eduard Ohlaciuc. Din partea autorităților locale la Soroca au fost prezenți Domnul Ghenadie Munteanu, președintele Raionului, și Domnul Victor Său, Primarul orașului. Domnul Aurel Pleșco, Primarul localității Lipceni, a reprezentat cu demnitate localitatea pe care o conduce, iar Domnul Simion Tatarov, Primarul orașului Rezina, a fost o gazdă primitoare. Domnia Sa a amenajat și parcul unde se află Monumentul Regelui Ferdinand I Întregitorul, loc care poate deveni un reper pentru oraș.

La Soroca a fost prezent și Domnului Daniel Ioniță, Ambasadorul României la Chișinău, - care a ținut un discurs emblematic -  însoțit de Domnul Colonel Cristian Ladaniuc, atașatul militar de pe lângă Ambasada României la Chișinău, cel care a reprezentat România și la Lipceni și Rezina.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei și a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei, de la Iași au fost prezenți la cele trei evenimente, ca delegați, Pr. Dorneanu Neculai, Director al Departementului de Misiune Externă al Arhiepiscopiei Iașilor, și Pr. Valentin Pâțâligă,  Capelan militar al Armatei române.

Evenimentele patriotice de la Soroca, Lipceni și Rezina invită românii de pe ambele maluri ale Prutului să mărturisească prin fapte că au același sânge și aceeași credință ortodoxă indiferent de râurile care îi despart și de mentalitățile pe care istoria recentă le-a indus.

Românii, ucrainieii, rușii, găgăuzii și oricare ortodocși de diferite etnii care trăiesc  în Republica Moldova sunt toți copiii lui Dumnezeu și pot trăi în pace unii cu alții dar și cu frații lor de credință și neam din România! Situația din Republica Moldova nu este una singulară. Avem nevoie ca Biserica Ortodoxă să dovedească unitatea ei dincolo de limbă, calendar și politica seculară. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute. Ierarhii și preoții din Republica Moldovei au nevoie să se repoziționeze din punct de vedere canonic și istoric astfel încât să nu mai sugereze, prin atitudinea lor, că sunt proromâni sau antiromâni, că sunt proruși sau antiruși – este o ipoteză falsă, care nu reprezintă Biserica lui Hristos – așa cum s-ar fi putut înțelege prin analiza momentelor patriotice de la Soroca, Lipceni și Rezina.

Centenarul 1918 - 2018 nu are nicio legătură cu Ortodoxia ca doctrină și viziune eshatologică, dar poate aduce aminte românilor legătura lor cu pronia divină mijlocită de Biserica Ortodoxă! Pentru a celebra acest adevăr, preoții din Mitropolia Moldovei (Republica Moldova) și cei din Patriarhia Română nu au niciun impediment de a sluji împreună la evenimente patriotice, cum au fost cele de la Soroca, Lipceni și Rezina. O asemenea atitudine ar fi semnalul că Biserica Ortodoxă este una, indiferent de trecătoarele calcule politice sau de pasiunile etnice. Nici Patriarhia Română și nici Patriarhia Rusă nu au dus la prăbușirea imperiilor Țarist,  Otoman și Habzburgic și nici nu au inițiat ecuații politice posterioare. La fel s-a întâmplat și în 1989. La fel credem că se întâmplă și acum.

Momentele prilejuite de Anul Centenar al României Mari vor continua în acest an oriunde vor fi organizate de patrioții români. Important este ca ele să trezească bucuria de a fi parte din națiunea română (să  te simți dac liber oriunde ai fi) și efortul de a fi creștin ortodox iertător, indiferent în ce limbă slujești lui Dumnezeu. Altfel, nu vor avea nicio însemnătate pe termen lung iar patriotismul riscă să rămână doar unul de paradă. Evenimentele patriotice de la Soroca, Lipceni și Rezina, în Republica Moldova, vor să amintească realitatea că  românii au fost uniți. Noi socotim că Dumnezeu i-a unit și tot El îi poate ajuta să fie din nou una. Să ne rugăm. Totul depinde de Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat și minunea din anul 1918 – o minune națională ca răspuns la o rugăciune națională.