Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai greșit,
Cu voie, cu știință, în fapte, vorbe, gând.
Nu m-am luptat cu răul, nu m-am împotrivit,
La fiece ispită, căzut-am prea curând!

Dar cel mai tare, Doamne, mă mustră gândul meu
Că știu că dacă astăzi din nou s-ar repeta
Ispitele ce-ndeamnă spre tot păcatul greu,
Cu firea asta slabă, eu iarăși aș cădea!

Nu, nu-s puternic, Doamne, puternic ești doar Tu.
Lipsit de-a Ta putere, eu sunt o pleavă-n vânt!
Dă-mi harul Tău, Iisuse, căci fără el eu nu,
Nu voi putea vreodată să duc un trai mai sfânt!

Pe Petru ce trădase, Tu, Doamne, l-ai iertat
Căci a-nțeles, sărmanul, că fără harul Tău,
Și cel ce Te dorește cu dor adevărat 
Se leapădă de Tine-naintea celui rău.

Același lucru astăzi și eu l-am înțeles
Și-am înțeles că harul, Iisuse, Tu îl dai 
Acelui om ce-Ți cere cu umilință des,
Puterea ca să meargă pe calea către Rai.

Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai căzut,
Și-Ți cer putere Ție de-acum să nu mai cad.
În harul Tău, Iisuse, ca Petru am crezut,
Îndură-Te, Iisuse, și scapă-mă de iad!