„Dragostea de aproapele se arată în mai multe feluri, nu numai în a-i da. De pildă: când mergi vreodată cu aproapele tău undeva și afli în tine gândul de a te bucura de mai multă cinste decât el, și nu vrei mai degrabă să se bucure și el de aceeași cinste cu tine, nu-l socotești ca pe tine însuți. Căci Apostolul a zis: În cinste unii altora dându-vă întâietate. De ai ceva de mâncare și vezi gândul tău îndemnându-te să mănânci singur și după pofta ta, contrar trebuinței, nu-l nesocotești ca pe tine însuți. Sau dacă având numai cât îți este pentru tine, nu dai și altuia, nu-l iubești ca pe tine însuți. Dar dacă voim să împlinim numai în acest fel cuvântul Scripturii, el nu ne susține în aceasta. Căci nu ni s-a spus numai pentru un om, ci tot omul înfățișat prin el ca aproapele nostru.”

(Protosinghel Teodosie Paraschiv, Maxime cugetări filocalice, Editura Fotini, p. 209)