Iubirea de argint este închinarea la idoli, fiica necredinței, scuză a bolilor, prezicătoare a bătrâneții, vestitoare a foametei, ghicitoarea secetei. Iubirea de arginți are ca început falsul pretext de a-i ajuta pe săraci. Până când n-a strâns bani mulți, avarul se arată a fi milostiv; când însă devine posesorul unor averi mari, își ține mâinile închise.

Am văzut săraci în bani care s-au îmbogățit în tovărășia celor săraci cu duhul și care și-au uitat sărăcia lor cea dintâi. Nu spune că strângi bani spre a-i da săracilor, deoarece văduva din Evanghelie a cumpărat Împărăția Cerurilor cu doi bănișori. Cel care a biruit această patimă a tăiat legătura grijilor (care-l țintuiau în această lume); cel care însă este legat de dânsa, nu va putea aduce niciodată lui Dumnezeu o rugăciune curată.

(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, Editura Învierea, traducere de mitropolit Nicolae Corneanu, 2007, pp. 246-247)