După ce te vei învrednici de Sfânta Împărtășanie încuie-te înăuntrul inimii tale și, uitând toate lucrurile zidite, vorbește cu Dumnezeu.

Mă străduiesc și caut ca inima mea să fie una cu inima Ta, și nădăjduiesc că aceasta se va împlini prin harul Tău. Mă străduiesc și caut să nu văd și să nu aud nimic, să nu mă gândesc și să nu iubesc nimic în afară de ceea ce îmi va arăta voia Ta, horărâtă de poruncile Tale, și nădăjduiesc că aceasta se va săvârși prin lucrarea puterii Tale în mine. Mă străduiesc și caut să nu ies cu atenția din inimă, în care Te afli, și acolo, privind neîncetat la Tine, să mă încălzesc cu razele luminii ce izvorăște din Tine, și nădăjduiesc că voi dobândi aceasta prin atingerile dragostei Tale.

Mă străduiesc și caut ca de acum înainte Tu singur să-mi fii lumină, putere și bucurie; și nădăjduiesc că voi dobândi aceasta prin lucrările Tale mântuitoare dinăuntrul meu. Pentru aceasta mă rog și mă voi ruga neîncetat. O, preamilosârde Doamne! Dăruiește-mi mie aceasta, dăruiește-mi-o.

Să nu încetezi a te mira de această minunată Taină a Euharistiei, cugetând cum Dumnezeu ți Se arată sub chipul pâinii și vinului, și Se sălășluiește în tine, ca să te facă pe tine mai sfânt, mai cuvios și mai fericit.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul Nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2013, pp.225-227)