Se spune că iubirea e un dar dumnezeiesc, ce faci dacă te îndrăgosteşti de cineva care e deja căsătorit?

Iubirea e un dar dumnezeiesc în normalitate nu în anormalitate. Mai departe, când te îndrăgosteşti de un om căsătorit, deja n-ai ţinut cont de raţiune. Raţiunea ţi-a spus nu, sentimentul ţi-a spus da. Atunci raţiunea a biruit voinţa. Aceasta nu este bine. E un păcat să îl iubeşti? Nu e un păcat să îl iubeşti, e un păcat să îl dereglezi din căsnicia lui. Se cam ajunge acolo. Am întâlnit o singură dată o fată care s-a culcat cu un director de întreprindere, a rămas gravidă şi atât. Nici nu i-a spus că a rămas gravidă, nici nimic. Nici nu s-a mai căsătorit vreo 20 de ani de atunci. Nu s-a mai căsătorit şi am întrebat-o „De ce ai făcut asta?” şi a răspuns „Aşa mult l-am iubit şi mi-am dorit un copil de la el”. „Şi i-ai spus?” „Nu”. Păi, zic, de ce? „Nu-i spun, pentru că are nevastă, are copii, dereglez familia”. Nu a făcut bine ce a făcut, interesantă e gândirea. Apropo de soţiile care nu vor să facă deloc copii, 2-3-4-10 ani sau cât vor ele şi soţii nu se îngrijorează. Am întâlnit două fete prietene. Una s-a căsătorit, una a rămas gravidă, cealaltă n-a rămas gravidă. A rămas şi ea după câteva luni, dar perioada când una era gravidă, cealaltă negravidă a fost un chin, s-au şi certat. Era foarte supărată că ea nu era gravidă. Interesant, vezi cum nu se mai potriveşte cu gândirea actuală a multora.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 108-109)