Sufletul meu se înfricoșează și se cutremură când se gândește la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slabă și inima e săracă și neputincioasă, dar sufletul meu se bucură și e atras să scrie despre Ea măcar un cuvânt.

Sufletul meu se înspăimântă de o asemenea îndrăzneală, dar iubirea mă împinge să nu ascund recunoștința mea față de milostivirea Ei.

Maica Domnului n-a așternut în scris gândurile Ei, nici iubirea Ei pentru Dumnezeul și Fiul Ei, nici durerile sufletului ei în vremea răstignirii pentru că nu le-am fi putut nicicum înțelege, fiindcă iubirea ei pentru Dumnezeu e mai puternică și mai arzătoare decât iubirea Serafimilor și a Heruvimilor, și toate Puterile cerești ale Îngerilor și Arhanghelilor sunt mute de uimire față de ea.

Chiar dacă viața Maicii Domnului e ca învăluită într-o tăcere sfântă, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat să cunoască că iubirea Ei îmbrățișează întreaga lume și că, în Duhul Sfânt, Ea vede toate noroadele de pe pământ și, asemenea Fiului ei, îi este milă de toți și miluiește pe toți.

Ah, dacă am ști cum iubește Preasfânta pe toți cei ce păzesc poruncile lui Hristos și cât îi este de milă și se întristează pentru cei ce nu se îndreaptă...

Ea viază în Ceruri și vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, sărmanii, și acoperă cu milostivirea ei tot pământul și toate noroadele.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, p. 108)