În viața zilnică te întâlnești cu mulți oameni care, dacă nu-s porniți direct să-ți facă rău, n-au disponibilitatea să-ți facă bine. Sufletul lor este lipsit de dragoste. Când iubești cu adevărat, dorești tot binele din lume nu numai ființei apropiate, ci tuturor oamenilor. Dorești să faci bine, să împrăștii bucurie, să faci surprize plăcute. Un om binevoitor este de folos altora, dar își este folositor și sieși.

(IPS Andrei Andreicuț, Repere de morală creștină, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2007, p. 82)