Ce crezi că ne șoptește neîntrerupt Domnul Iisus Hristos la urechea inimii noastre, cu glasul îndurerat și dulce, cu inima picurând sânge: „Iubiți, iubiți frumos, iubiți pe toată lumea, iubiți cu mai multă aprindere inima rănită. Cât am plâns și am suferit Eu pentru rănile semenilor voștri, fiindcă și Eu știu să plâng și plânsul Meu e mut și nemângâiat de nimeni din lume. Și cât de mult vă iubesc Eu și iubirea Mea este divină. Numai atât vă cer și-Mi este de ajuns și Mă voi odihni în voi”.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 34)