Pocăiți-vă. Trebuie să luăm în serios acest îndemn al lui Hristos, să ne schimbăm radical modul lăuntric de a viețui și viziunea noastră despre lume, atitudinea față de oameni și față de toate fenomenele din lucrurile create: să nu ne zdrobim vrăjmașii, ci să-i învingem prin dragoste. Să ne aducem aminte că răul absolut nu există; absolut este doar Binele. Și acest Bine ne-a poruncit: „Iubiți pre vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este”. A te jertfi pentru frați este cel mai bun mijloc de a ieși din robia tatălui minciunii - diavolul - și de a le pregăti sufletele să-L primească pe Dumnezeu, care vrea ca toți oamenii să se mântuiască.  Nu există niciun om în care să nu fie prezentă lumina, într-o măsură sau alta, căci Dumnezeu luminează pre tot omul ce vine în lume. Porunca de a nu te împotrivi celui rău este forma cea mai eficace de a lupta contra răului. Dacă violenței îi opunem aceleași mijloace ca cele la care a apelat cel care a săvârșit nedreptatea, atunci dinamismul răului din lume crește. Uciderea celor nevinovați mută, adesea într-o manieră nesesizabilă, puterile morale ale umanității de partea binelui pentru care a murit cel nevinovat. Însă nu este cazul dacă din cele două părți intervine aceeași tendință luciferică de a stăpâni. Victoria obținută prin forța fizică nu durează veșnic. Lumină sfântă și curată, Dumnezeu se retrage din criminali; aceștia se separă de unicul izvor de viață și mor: „Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: <<A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti>>, zice Domnul. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele” (Romani 12, 19,21).

Oamenii purtători ai unui adevăr relativ luptă adesea cu fanatism penru a asigura triumful ideilor lor; ei frâng astfel integritatea ființei și, în final, duc totul la ruină. În orbirea lor, absolutizează aspectul pozitiv al doctrinelor lor politice și sunt gata să-i elimine pe toți cei care ar vrea să vadă viața lumii construindu-se pe principii mai bune, umane, și, bineînțeles, înainte de toate, pe poruncile lui Hristos, răstignit datorită faptului că a propovăduit dragostea. În lumea contemporană, cuvintele Evangheliei lui Hristos imbracă un aspect particular: „Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate…şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci…şi atunci va veni sfârşitul”. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește pre noi și lumea ta.                                               

(Extras din cartea Arhimandritului Sofronie, Sa vie est la mienne, Éditions du Cerf, 1981.)