Am scris deunăzi despre bolile de inimă şi despre congruenţa cauzală dintre ele şi modul de viaţă al omului modern, în care sinceritatea inimii este abandonată în favoarea arivismului, plăcerii şi uitării de Dumnezeu.

Continuând analiza asupra hărţii malefice a vieţii umane, cu boli, suferinţe, războiae şi multă, multă moarte, să ne oprim puţin asupra unui alt flagel cutremurător al umanităţii, care seceră milioane de vieţi anual: cancerul.

Cancerul este cauza primară a morţii în lume, numai în anul 2008 fiind responsabil de 7,6 milioane de morţi (13% din numărul total de morţi).

Organismul uman este de fapt nu numai un conglomerat de câteva miliarde de celule, ci mai ales o maşinărie minunată şi raţională, un program uriaş de o complexitate fascinantă, în care toate celulele ascultă de suflet şi de creier şi, bazându-se pe propriul ADN ca fiind cetăţenia lor esenţială, îşi aduc la îndeplinire cu credincioşie şi ascultare misiunea lor unică. Corpul uman este deopotrivă cetate a vieţii cu miliarde de locuitori şi câmp aprig de bătălie împotriva a milioane de virusuri, bacterii, microbi, bacili etc., biruind mereu prin jertfă (milioane de celule mor pe acest front), îndeplinire a ordinelor şi inteligenţă celulară. Organismul este un univers a cărui bio-complexitate doar o bănuim, în care fiecare celulă unică funcţionează pe principiul fundamental al vieţii, şi anume ascultarea de forul central al gândirii.

Orice factor advers extern ar apărea, în trupul omenesc există cercetaşi, spioni, iscoade, infanterie (leucocitele), cavalerie (care folosesc organisme saprofite pe post de cai), artilerie, într-un cuvânt sistemul imunitar, care izolează, slăbeşte, înconjură şi distruge orice corp străin de organism şi îl elimină afară din el. Să ne amintim numai cum reacţionează trupul la un spin, înfipt în deget.

Câteva lucruri importante despre cancer le-am găsit pe internet, pe situl Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO). Tutunul este unul dintre factorii principali de risc, alături de consumul de alcool, dieta săracă şi inactivitatea fizică. Mai mult de 30% din morţile cauzate de cancer pot fi prevenite. Există mai mult de 100 de tipuri de cancer, la orice parte sau organ al corpului.

Ceea ce mă interesează pe mine este tipologia acestei maladii, felul cum apare şi cum schimbă firea, modul de a fi şi viaţa însăşi. De la început trebuie să spun: cancerul apare de la o singură celulă. El nu este rodul unei invazii nemiloase a unui virus letal, nici parazitarea organismului de către vreo fiinţă din exterior. Cancerul este răzvrătirea unei celule proprii împotriva întregului organism, refuzul ei de a se mai dezvolta în armonie cu celelalte, ruperea comuniunii cu întregul, proliferarea monstruoasă şi distrugerea celulelor semene. Râvna distructivă a celulelor scăpate de sub control este însă o râvnă sinucigaşă, deoarece duce la moartea organismului, deci şi a acestora. Ceea ce-l face atât de nemilos, efectiv şi mortal este faptul că organismul nu ştie ce l-a lovit, armata de apărare nu înţelege la început de ce soldaţii din propria gardă atacă pe semenii lor, nu poate face diferenţa dintre duşman şi aliat. E o luptă pe întuneric.  

Paralela dintre răspândirea celulelor canceroase şi căderea luciferică nu este una circumstanţială. Avem în amândouă cazurile răzvrătire, egoism, avânt distructiv, proliferare, imitaţie malifică, reproducere, obsesie, fixaţie suicidară.  

Apoi, ceea ce m-a intrigat de la bun început a fost relaţia privilegiată între cancer şi patimi, ca boli cronice ale sufletului. Desigur nu există o relaţie necesar cauzală între acestea două, dar de multe ori aşa numitul „stil de viaţă” determină şi influenţează firea însăşi. Păcatul intră în trup, paralizează voinţa, devine o a doua fire, atacă din interior, strică fiinţa omului, o transformă într-o circumstanţă a morţii interioare. Există însă şi cancere care atacă prunci fără de vină, din cauza disfuncţiilor spirituale ale neamului, păcatelor părinţilor şi fragilităţii umane, anesteziate prin materie şi condamnate la moarte.

De asemenea, simptomatică mi se pare concordanţa dintre boala racului şi nivelul de fals pe care îl ingurgităm zilnic. Aici aş menţiona e-urile, chimicalele, poluarea, produsele de sinteză (de-ar fi ştiut Hegel!), înlocuitorii, aromele, dar şi e-urile spirituale: stresul (ca sindrom al urgenţei penibilului), oboseala (ca inadecvare la natură, şi la natura proprie), tehnicalităţile (adică artificialitatea care înlocuieşte cântecul firii), conectarea la maşini care nu oferă nimic spiritual (telefon, handsfree, ochelari 3D, ecrane în general) înlocuirea persoanelor din viaţa noastră cu imagini ale lor, falsa prioritizare, acumularea ca surogat al fiinţei. Uneori, nivelul de moarte cu care ne hrănim (fie el rezultat al uciderii sau produs în laborator, departe de orice formă de viaţă) este determinant pentru viitorul bolilor noatre. 

Aşa că ascultarea, ca înţelepciune practică, smerenia, simţul comunitar, dăruirea de sine, sinceritatea, rugăciunea, dorul după Euharistie („leacul nemuririi” – Sf. Ignatie de Antiohia), sunt câteva medicamente esenţiale pentru sănătatea noastră integrală şi pentru viaţa noastră veşnică.