Când primeşti ajutor sau săvârşeşti ceva bun, să te fereşti de gândul care pe tine te laudă, iar pe ceilalţi îi osândeşte. Aceasta este cursa vrăjmaşului, care te duce la îngâmfare şi înlătură toate roadele virtuții.

Îndată ce-ți vine în minte osândirea, îndeamnă-te cu atenție către Domnul, zicând: „Doamne, dă-mi sa-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu”

Judecata dreaptă trebuie să aibă loc față de noi înșine, nu față de ceilalți și nu după faptele exterioare trebuie să ne judecăm, ci după starea lăuntrică sau simțire.

Trebuie să ţii bine minte această lege a vieţii duhovniceşti: dacă osândeşti pe cineva sau te deranjează ceva la cineva, şi pe tine te va ajunge acelaşi lucru, tu însuţi vei face lucrul pentru care l-ai osândit pe celălalt sau vei suferi de aceeaşi patimă.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 120-122)