Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine;
Nu-mi da nici sărăcie nici bogăţie,
Dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă

Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine
Și să zic: "Cine este Domnul?"
Sau ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat
Și să defaim numele Dumnezeului meu. (Pildele lui Solomon 30:8, 9)

La prima vedere, examinarea produselor alimentare în contextul spiritualității și a practicii ortodoxe poate părea nelalocul ei. Dar una mai îndeaproape indica, de fapt, o legătură intimă și plină de semnificații între cele două. Putem vedea asta și în citatul din Cartea Pildele lui Solomon care deschide acest eseu. Ar trebui să mâncăm „mâncarea ce ne este de trebuință“ și ceea ce este necesar pentru întreținerea organismului nostru. În caz contrar ar însemna să devenim vulnerabili la doua pericole spirituale.

Tulburări spirituale cu privire la mâncare

Primul pericol spiritual este că putem deveni atât de preocupați de mâncare ca scop în sine încât acest lucru să ne distragă de la ceea ce ar trebui să fie pentru noi scopul suprem: Dumnezeu. În prima poruncă Dumnezeu ne-a spus, „Eu sunt Domnul Dumnezeu tău... Să nu ai alți dumnezei afară de Mine“ (Ieșire 20:2, 3). Aceasta poruncă este reluată de Iisus: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din toata inima ta, din tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este prima și marea porunca.“ (Matei 22, 37-38).

Care este comoara noastră: Dumnezeu sau mâncarea? Așa cum Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus, „Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră“ (Luca 12:34).

Al doilea pericol spiritual îl constituie păcatele împotriva semenilor și a sinelui. Acest lucru poate fi un pic mai greu de înțeles. Sfântul Dorotei din Gaza a înțeles acest pericol foarte bine. El întreabă: „Dacă cuiva îi este oferit un aliment plăcut poate el să nu se împărtășească din acel aliment? Poate cineva să aibă grijă să nu depășească ..... și să ia mai mult decât porția sa? Și dacă mâncarea este deja împărțită în porții? Poate sta înaintea dorinței  de a nu lua o porție mai mare ci una mai mică?" (Wheeler, 1977).

Rădăcina spirituală a acestui pericol poate fi văzută cu ușurință în contextul celei de-a doua porunci fundamentale predicate de Domnul nostru: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Marcu 12:31). Sfântul Teolipt le-a spus călugărilor: „Când intri în trapeză, nu te uita de jur împrejur să vezi câtă mâncare mănâncă frații tăi și astfel să-ți întinezi sufletul cu suspiciuni urâte. Uită-te doar la ceea ce este înaintea ta.... Îngrijindu-ți trupul și sufletul astfel din toată ființa ta, vei putea într-adevăr să-L slăvești pe El, Cel ce ne hrănește dorințele noastre cu binecuvântări".

Sfântul Grigorie Sinaitul ne-a lăsat unul dintre cele mai amănunțite discursuri despre cum să ne folosim de alimente. El notează cu agerime, „după cum au subliniat părinții, organismele variază foarte mult în nevoia lor de hrană. O persoană are nevoie de puțin, un altul de mai mult pentru a susține puterea lui fizică, fiecare în funcție de capacitatea și obiceiul lui." Vorbind acelora care s-au dedicat unei vieți îngerești, Sfântul Grigorie merge mai departe și spune că astfel de persoane care și-au dedicat viața lui Hristos „ar trebui să mănânce mereu mai puțin, niciodată prea mult. Pentru că atunci când stomacul este greu intelectul este încețoșat și nu te poți ruga cu adevărată curăție.“

Interesant, sfântul continuă sugerând chiar un meniu. Alimentele specifice și cantitățile sunt adaptate la viața monastică și nu sunt deosebit de relevante pentru creștinii practicanți care trăiesc în lume. Cu toate acestea, ceea ce este important și aplicabil, este faptul că el sugerează un calendar și o anumită listă de alimente. În ceea ce privește angajamentul nostru față de Hristos, Sf. Grigorie subliniază,: „Abstinența de la anumite tipuri specifice de produse alimentare este deosebit de benefică."

Exemplu: lăcomia pusă la zid de către societate

Dacă iau în considerare milioanele de oameni din întreaga lume care mor, la propriu, de foame, consider o formă aparte a lăcomiei, aceea a irosirii mâncării sub pretextul distracției, deosebit de aberantă și păcătoasă. De exemplu, pe 14 Iulie 2012, ediția electronică a unui ziar din Miami, Florida a prezentat cu mândrie această invitație smintită:

La Tomatina - Lupta cu Roșii

Iată câteva fragmente din ziarele ce promovează aceste evenimente:

Dacă ați fost vreodată în Spania, s-ar putea să fiți familiarizați cu La Tomatina, o lupta de roșii ce are loc la Bunol în ultima miercuri a lunii august unde mii de oameni merg pentru a arunca roșii coapte în străini. În acest an, nu va trebui să călătoriți în acest oraș mic din Spania pentru a face acest lucru, deoarece Tobacco Road o aduce la Brickell!

Sâmbătă, 11 Februarie 10,000 livre de roșii vor fi pregătite pentru Prima Bătaie cu Roșii din Miami și toată lumea este invitată, chiar dacă nu vrei să participi și vrei doar să te uiți. Petrecerea începe la ora 14 cu oferte speciale la mâncare și băutură... Lupta începe la 16 și va dura o oră. Va fi, de asemenea, o zonă de siguranță pentru spectatorii ce nu vor să fie murdăriți. Nu rata prima bătaie cu roșii din Miami și pregătește-te să te murdărești!

O căutare pe Google „lupte cu roșii“ indică faptul că asemenea comportamente lacome, risipitoare, condamnate de societate se răspândesc rapid în comunitățile SUA. Roșiile nu sunt singurele instrumente ale unei asemenea lăcomii; pepenii și alte fructe și legume au devenit populare în lupte și bătăi cu mâncare.

Pentru o perspectivă a creștinismului răsăritean asupra unei asemenea risipe păcătoase vizibile luați în considerare percepția spirituală a Sfântului Ioan Damaschin care ar contraataca un asemenea viciu cu o virtute care i s-ar opune. Redau aici doar cuvintele Sfântului Ioan cu privire la patima lăcomiei și a unei altei patimi asociată cu ea, avariția, și virtuțile vindecătoare care se opun lor: „Lăcomia ar trebui să fie distrusă de luarea aminte la sine Însuși.... avariția prin milostenia față de săraci.... și aducerea de mulțumire lui Dumnezeu;.... și prin considerarea propriei persoane ca cel din urmă dintre oamenii.”

În tradiția Răsăriteană ne rugăm:

Hristoase Dumnezeul nostru, binecuvintează mâncarea și băutura robilor tăi, căci Tu ești Sfânt acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Noi nu distrugem mâncarea, acest dar a lui Dumnezeu privând chiar și indirect pe cei ce au nevoie de ea. 

Problemele alimentare privite ca și tulburări medicale/psihologice

Pentru cei ce au o atitudine normală față de mâncare, sfatul Scripturii și al Sfinților Părinți așa cum am arătat mai sus poate fi suficient pentru a-i ajuta pe aceștia să mănânce într-un mod bineplăcut Domnului. Cu toate acestea, în societatea noastră, tulburările alimentare devin din ce în ce mai frecvente. Cei ce au tulburări alimentare necesită o abordare mai profundă a problemei - una care să combine intervenția spirituală, medicală/psihologică și practică pentru a-i învăța să aibă un regim alimentar adecvat.

Există două probleme legate de produsele alimentare clasificate ca tulburări de alimentație în conformitate cu Manualul de Diagnosticare și Statistică a Tulburărilor Mintale (Asociația Americană de Psihiatrie [APA], 2000):

·         Anorexia nervosa este definita ca incapacitatea de a menține o greutate corporala minimă normala (85% din greutatea normală). Acesta este adesea însoțită de teama intensă de a lua în greutate și percepția greșită (supraestimarea) a greutății reale.

·         Bulimia nervoasa se distinge prin episoade recurente caracterizate de pofta intensă de a mânca. Există două moduri de manifestare ale acestei tulburări: de tip purgativ, caz care prezintă comportamente purgative compensatorii care amenință sănătatea, cum ar fi purjarea (vărsături) auto-indusă, abuzul de diuretice, clisme, și laxative; de tip non-purgativ care nu manifestă aceste comportamente.

Ambele tulburări stau în legătură cu genul persoanei, fiind mai des întâlnite la femei. Există dovezi care arată că la apariția acestor tulburări contribuie atât factori biologici cât și sociali.

Obezitatea este definită ca un exces al grăsimii corporale totale în care greutatea reală a persoanei este de 20% sau mai mult peste greutatea normală pentru sexul și înălțimea lor. Acest fapt poate fi o surpriză dacă avem în vedere faptul că obezitatea nu este considerată o tulburare de alimentație. Acest lucru se datorează faptului că tulburările de alimentație sunt în mod constant asociate cu tulburări disfuncționale psihologice și comportamentale, tipare, sau caracteristici (cum ar fi cele menționate mai sus). Obezitatea este considerată mai degrabă o "condiție medicală generală" (APA, 2000). Cu toate acestea, în mod evident, factorii psihologici sunt adesea legați de cauza si cursul obezității.

Mai recent, în 2008, Institutul National de Sănătate Mentală (NIMH)iii a anunțat că factorii psihologici legați de obezitate sunt considerați demni de investigații științifice. Acest nou interes a fost, de asemenea, remarcat de un raport NIMH. S-a observat că obezitatea este comună în rândul persoanelor cu boli psihice grave (SMI) și că acest lucru contribuie la un risc mai mare pentru alte afecțiuni medicale, cum ar fi bolile cardiovasculare și speranța de viață redusă. 

Considerații de ordin medical cu privire la tulburările în alimentație

Consecințele medicale provocate de tulburările de alimentație sunt critice. Anorexia nervoasa este însoțită de tulburări medicale grave, cum ar fi anemia, uree sanguină crescută, funcție hepatică diminuată, funcția tiroidiană atenuată, reducerea funcției neuroendocrine, iregularități la nivelul inimii și creierului, și moartea. Problemele psihologice asociate sunt depresia, inadaptarea socială, insomnie, scăderea interesului sexual, caracteristici obsesiv-compulsive, anxietate socială, slabul control al impulsurilor, nevoia de control, și abuzul de alcool și / sau droguri.

Efectele care însoțesc bulimia (de tip purgativ) pot fi: pierderea de potasiu care duce la slăbiciune musculară și a neregulilor cardiace, precum și retenție de lichide care duce la greață, vărsături, dureri de cap, hiponatremie și stare generală de rău. În cele din urmă, confuzie, reflexe lente, convulsii, și / sau comă. De asemenea, cu bulimia de tip purgativ sunt asociate pierderi semnificative și permanente a smalțului dentar, ciobirea și zdrențuirea smalțului dinților, abundența cariilor dentare, mărirea glandelor, miopatie cardiacă și a scheletului, și rupturi esofagiene și gastrice. Femeile (90% dintre cele diagnosticate cu aceasta tulburare) sunt obiectul neregulilor menstruale. Problemele psihologice concomitente cu bulimia de ambele tipuri sunt tulburările de dispoziție(depresie) și abuzul și dependența de substanțe.

O serie de intervenții psihologice

Următoarele tehnici nu sunt recomandate pentru pacienții care suferă de anorexie. Anorexia necesită de cele mai multe ori o internare a pacientului, cu eliberarea din spital ca recompensă pentru creșterea în greutate (Craighead, Kazdin & Mahoney, 1994). Cu toate acestea, aceste tehnici se pot dovedi de ajutor la pacienții care suferă de bulimie sau obezitate.

Metacogniția. Aceasta înseamnă monitorizarea propriei noastre gândiri-cunoștințe și experiențe care le avem despre procesele noastre de gândire proprii. Un alt mod de a întrebuința aceasta este controlul gândurilor noastre despre consumul de alimente. O persoană cu o problemă de alimentație se poate auto-instrui: „înainte de a mânca ceva trebuie să consult planul meu de alimentație."  O secvență de instrucțiuni de control ar putea include: „Înainte de a mânca, deschid planul meu de control al alimentelor, verifica ora din zi, mă uit la produsele alimentare și cantitatea pe care trebuie să o consum. Ține minte această porțiune de pe listă. Du-te la masa din bucătărie. Pleacă departe de toate produsele alimentare după ce ai mâncat, revenind la activitatea anterioară sau programată.  „Oricât de simplu poate suna aceasta, se consideră că această procedură metacognitivă pas-cu-pas "vorbind cu tine însuți“,ajută pacienții cu controlarea problemelor. (Meichenbaum, 1986).

Controlul stimulilor. Orice vindecare a tulburărilor de alimentație sau de obezitate necesită un program de control al stimulilor. Oamenii răspund la stimuli reflex, fără să se mai gândească. De exemplu: Treci pe lângă frigider - deschizi ușa. Psihologii contemporani ce au cercetat această problemă recomandă schimbarea indiciilor de stimulare prin semnale distincte, cum ar fi localizarea, mărimea, culoarea, si modalitatea senzorială (Martin și Pear 1992). De exemplu, o bandă adezivă ar putea fi aplicată la un frigider sau pe mânerul ușii de la cămară pentru a modifica stimulul. Un semn colorat „Gândiți mai întâi" sau un X mare aldin ar putea servi aceluiași scop. Acasă, o persoană se poate limita să mănânce într-o singură cameră, de preferință așezat la masa din bucătărie, mai degrabă decât să ia o cutie cu produse alimentare dintr-o cameră în alta sau mâncând așezat pe o canapea uitându-se la televizor. Persoana care suferă de o tulburare de alimentație ar putea pune alimentele care urmează să fie consumate în pachete care conțin o singură porție de mâncare într-o locație specială, departe de alte alimente ale familiei.

Gestionarea răspunderii la stimuli. Cu cât este mai dificil să se răspundă la un stimul, sau mai complex răspunsul, cu atât mai ușor este să se blocheze respectivul răspuns. Un exemplu simplu: Accesul la o alună este mult mai dificil, dacă vasul este în celalalt capăt al camerei sau la celălalt capăt al casei decât dacă acesta este la îndemână. Tehnicile utile de blocare a răspunsului la stimuli includ punerea mâncării pe o farfurioară în loc de o farfurie, folosirea de ustensile foarte mici, punerea tacâmului pe masă după fiecare înghițitură, întreruperi pentru a sorbi înghițituri de apă, sau ridicarea de la masă. De asemenea se poate completa o diagramă cu cerințele alimentare personale: Înainte de a mânca, persoana trebuie să scrie ziua, ora, locul, produsele alimentare, precum și cantitatea pe un grafic. Acest lucru ar putea fi inițiat ca o strategie metacognitivă după cum s-a discutat mai sus.

Tehnici de susținere (răsplătire a eforturilor.) Bulimicii și pacienții care suferă de boli digestive ar putea face, de asemenea, o listă a activităților pe care le place să le facă. Aceste activități ar putea servi atât ca un substitut pentru comportamentul alimentar inadecvat și ca o recompensă pentru conformarea cu programul de alimentație sănătoasă al unui pacient. Am găsit o combinație de recompense zilnice și săptămânale care să funcționeze bine. O pacientă supraponderală era foarte mulțumită dacă la sfârșitul zilei se putea bucura de o baie cu spumă, dacă ar fi respectat programul ei alimentar. Să meargă la o piesă de teatru sau un program de muzică, împreună cu soțul ei în week-end era recompensa ei ca urmare a respectării programului ei alimentar pe toată durata săptămânii precedente.

Un program model

Un model de program de tratament medico-psihologic împotriva obezității finanțat de NIMH a fost raportat de către revista Casagrande în 2010. Protocolul de tratament a fost intitulat Realizarea unui Stil de Viață Sănătos în Reabilitarea Psihiatrică. Aceasta a fost inițial conceput ca un program în care pacienții nu necesitau internare, ci o frecvență zilnică. Intervenția a constat din mai multe componente care aplicau o varietate de metode pentru a induce schimbarea comportamentului. Componentele au inclus activități repetitive și în curs de desfășurare, inclusiv sesiuni de grup și individuale care includeau sesiuni concepute individual de gestionare a greutății, de recompense, modele de meniuri, diagrame zilnice.

Modelul de tratament integrează principiile teoriei sociale cognitive a procedurile de prevenire a recăderilor (Bandura, 1986), managementul cognitiv-comportamental (Morelli, 2009) și intervievare motivațională. Toate aceste proceduri au condus la dezvoltarea de abilități intrinseci și de încurajare a anturajului. Constatările preliminare au arătat eficacitatea acestui model.

Examinarea religioasă a tulburărilor alimentare

Având în vedere gravitatea consecințelor medicale și psihologice ale tulburărilor de alimentație, pacientul care suferă de una dintre ele nu ar trebui să încerce auto-tratamentul. Familiile sau clericii care cunosc o persoană cu asemenea tulburări ar trebui să facă o sesizare la un medic cu experiență, licențiat sanitar/psiholog, care este specializat în astfel de tulburări.  (Vă rugăm să rețineți că un medic de medicină generală sau psiholog clinic nu este neapărat un specialist în domeniul tulburărilor de alimentație.) Pentru clericii ortodocși și laici a face o astfel de sesizare este în tradiția fermă a Bisericii noastre.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a spus că „harul se bazează pe natură" (Morelli, 2006). Pentru creștinul ortodox, acest lucru înseamnă că, nici dimensiunile naturale nici cele spirituale ale existenței umane nu sunt ignorate. Un preot paroh în special trebuie să fie conștient de faptul că multe dintre problemele pe care enoriașii i le prezintă au componente psihologice și că vindecarea spirituală a unei persoane implică adesea dinamica psihologică care necesită ajutorul persoanelor calificate să abordeze și să le trateze. Este riscant și periculos să creadă că toate problemele comportamentale și cognitive au doar o bază spirituală. Așa cum a spus Sf. Vasile, medicina, de asemenea, trebuie să fie luată în considerare în vindecarea persoanelor. Noi ar trebui să ne întipărim în inimă cuvintele sale.

În secolul al patrulea, diverse centre de vindecare au fost deschise și administrate de către Biserica Ortodoxă, inclusiv spitale și cămine pentru săraci, orfani, și bătrâni (Demakis, 2004). Multe dintre aceste centre au fost asociate cu mănăstiri. Lucrătorii ce ofereau îngrijire medicală, medici, asistente medicale și psihologii de atunci au fost de multe ori călugării înșiși. Sfântul Vasile din Cezareea a fost instruit în tainele medicinii și a lucrat cu călugării în slujirea celor bolnavi și infirmi.

Sfântul Ioan Gură de Aur ca Patriarh al Constantinopolului a folosit bogăția Bisericii pentru a deschide spitale și alte instituții filantropice, care i-a adus o mare dragoste din partea oamenilor. În decursul a două secole, creșterea rapidă a acestor centre a necesitat fonduri de stat, deși Biserica și-a reținut rolul de administrare activă și de îngrijire a bolnavilor, în acest acord. Împăratul Iustinian a mutat cei mai buni medici în spitale, care au pus în evidență reputația acestor centre (Demakis 2004).

Tratarea întregii persoanei

În cazul unor probleme legate de alimentație, există două posibilități. Dacă cineva nu are o tulburare de alimentație diagnosticabilă, atunci s-ar putea lua în considerare varianta ca aceasta să fie una spirituală și ar trebui să fie tratate cu spiritualitate.

Dacă problema cu alimentația este o afecțiune medicală diagnosticabilă/psihologică, persoana cu această tulburare este considerată a avea o boală sau infirmitate, una care este cel mai probabil involuntară. Cu toate acestea acest lucru poate fi determinat numai printr-un examen medical amănunțit, urmat de un tratament medical/psihologic. Chiar și în cazul tulburărilor de alimentație care sunt de natură medicală/psihologică, există întotdeauna o componentă spirituală. În tradiția Bisericii primare, accentul s-a pus pe vindecarea întregii persoane, corp, minte și spirit, realizat de către o sinergie între știința medicală și Sfintele Taine ale Bisericii.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a prezentat ideea că întreaga Biserică a lui Hristos este un spital, exprimând astfel în termeni teologici mai preciși relația dintre vindecarea trupului si sufletului practicate de vindecătorii timpurii. În parabola samariteanului milostiv (Luca 1:33), bunul samaritean îl personifică pe Hristos, care, ca Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, vine pentru omenirea bolnavă și căzută prin păcat (omul bătut de tâlhari), în scopul de a aduce vindecare. Hanul la care bunul samaritean l-a dus pe acel om bolnav este Biserica (Vlachos, 1994, 1998).

Inter-relaționarea dintre trup si suflet este prezentă în aproape fiecare rugăciunea liturgică. Majoritatea rugăciunilor colective din răsăritul ortodox încep cu Trisaghionul (de trei ori Sfânt) rugăciunea care face această relație clară:  „Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Sfânt numele Tău ". Această interdependență este demonstrată, de asemenea în practicile spirituale și Tainele Bisericii.

Taina Spovedaniei. Un prim pas în abordarea tulburărilor de alimentație este dezvăluirea gândurilor, comportamentelor, sentimentelor, și simptomelor pacientului. În mod similar, părinții bisericii au subliniat importanța practicării acestei mărturisiri într-un mod complet și sistematic. Pentru părinții duhovnicești, acest lucru se face cu vigilență (nepsis), veghere, precum și paza inimii. Hausherr (1990) citează un bătrân anonim ce spune, „Când gândurile rele te hărțuiesc, nu le ascunde, ci spune-le pe dată părintelui tău spiritual. Cu cât mai mult încearcă o persoană să ascundă gândurile sale cele rele, cu atât mai mult ele se înmulțesc si mai puternice devin."

Taina Sfântului Maslu. Creștinii ortodocși săvârșesc Taina Sfântului Maslu pentru vindecarea sufletului și a trupului și pentru iertarea păcatelor. În epistola sa, Sfântul Apostol Iacov scrie: „Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav printre voi? Să cheme preoții bisericii, și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va ridica. Și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui" (Iacov 5:13. - 15) Rugăciunea ungerii spune, „Binecuvântarea Domnului nostru Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: pentru vindecarea sufletului și a trupului ..."

Rugăciunea de binecuvântare a untdelemnului ilustrează obiectivul de vindecare fizică: că cei unși să slăvească pe Dumnezeu și, astfel, să fie vindecați spiritual. O parte din rugăciune este așa:

Doamne, Care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirile sufletelor şi ale trupurilor noastre: Însuţi, Stăpâne, sfinţeşte untdelemnul acesta, ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbăvirea de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea. Ca şi întru aceasta să se preaslăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfânta Taină a Euharistiei. Sfânta Euharistie este primirea Trupului și Sângelui Domnului nostru, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Euharistia ne unește cu Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, un punct exprimat în rugăciunea liturgică, care se citește imediat înainte de sfințirea de pâinii și vinului: „Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre robii Tăi cei chemaţi, care şi-au plecat grumajii înaintea Ta, şi-i învredniceşte pe dânşii, la vremea potrivită, de baia naşterii celei de a doua, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii; uneşte-i pe dânşii cu sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică şi-i numără pe dânşii cu turma Ta cea aleasă."

Aceste taine duhovnicești se pot combina cu o abordare medicală tradițională pentru a restabili întreaga persoană așa încât aceasta să folosească alimentele într-un mod bineplăcut Domnului.

Merinde pentru viața de veci sau mâncarea cea perisabilă

Sfântul Ioan Scărarul ne sfătuiește, „Dacă i-ați promis lui Hristos că veți merge pe calea cea strâmtă și cu chinuri, atunci înfrânați-vă poftele trupului". El, ne spune deasemenea, „înfrânează-ți stomacul și inima ta se va smeri: mulțumește-ți stomacul și inima ta se va mândri."

Și, în sfârșit, să ne amintim de cuvintele Domnului nostru Însuși: „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl." (Ioan 6:27). În plus putem medita asupra cuvintelor Sfântului Isaac Sirul înțelegând:  „Aceasta este regula de viață, care este castă și plăcută lui Dumnezeu... mâncați alimentele care susțin trupul, și nu cele care satisfac lăcomia."