Ghid practic de recoltare a plantelor medicinale

Stil de viaţă

Ghid practic de recoltare a plantelor medicinale

Condiţiile naturale de pe teritoriul României sunt deosebit de favorabile pentru existenţa a peste 3.500 specii de plante în flora spontană şi cultivată. Aceste plante beneficiază de poziţia geografică a României (la jumătatea distanţei dintre ecuator şi pol) şi de orografia armonioasă a formelor de relief, de la zone cu influenţe mediteraneene până la zone cu climat alpin, ceea ce explică diversitatea şi specificitatea răspândirii ecologice.

Cunoscând repartiţia specifică a substanţelor active în organele plantelor, cultivatorii şi culegătorii de plante medicinale vor şti ce specie se recoltează şi în ce moment din an.

Evoluţia condiţiilor ecologice în diferite zone naturale constituie factorul primordial al răspândirii florei spontane şi cultivate pe cuprinsul ţării, cu diferenţieri în funcţie de latitudinea şi altitudinea locului.

La recoltarea plantelor se va ţine seama de următoarele criterii:

a. Organele vegetale în care se acumulează cantităţile cele mai mari de substanţe active, cu proprietăţi terapeutice şi nutritive (alcaloizi, taninuri, glicozizi, fenoli, uleiuri eterice, acizi organici, vitamine, săruri minerale, enzime etc.).

b. Calitatea materiei prime la recoltare, potenţialul de conservare în timp şi de păstrare în condiţii corespunzătoare.

c. Momentele optime de recoltare, în cursul perioadei de vegetaţie, la fiecare grupă de produse, sunt legate de evoluţia condiţiilor ecologice şi de cerinţele specifice ale speciilor respective. Pentru fiecare organ vegetal există un interval de timp cu frecvenţă maximă de recoltare. Faţă de perioada optimă de recoltare, întârzierea poate să ducă la deprecierea produselor, la scuturarea petalelor şi a seminţelor, la pierderea culorii naturale şi la degradarea principiilor bioactive.

• Florile (flores) se recoltează la începutul şi în timpul înfloririi maxime (lunile V-VI).

• Frunzele (folium) şi partea aeriană (herba) se recoltează, de obicei, în timpul înfloririi plantelor sau puţin înainte de înflorire, în lunile VI-VIII.

• Mugurii (gemmae) se colectează când sunt umflaţi, fără a se desface (mai frecvent în lunile II-III).

• Fructele (fructus) şi seminţele (semen) se culeg la deplina maturitate, mai frecvent toamna, până la căderea brumei, în lunile VIII-IX, când sunt cel mai bogate în principii nutrive şi terapeutice, evitând însă posibilitatea de scuturare.

• Rădăcinile (radix) şi rizomii (rhizoma) se colectează frecvent toamna, după ce planta îşi încheie perioada activă, sau primăvara devreme, înainte de a începe procesele de creştere.

Există unele specii de plante în cazul cărora se recomandă ca recoltarea organelor vegetale să se facă în perioade cu abateri faţă de momentul mediu de recoltare al majorităţii plantelor, fie mai avansate, fie mai întârziate în cursul anului.

• Florile cu recoltări mai avansate, în lunile III-IV: păducel, porumbar, podbal; mai întârziate în luna VIII : trifoi roşu, gălbenele, coada-şoricelului.

• Petalele florilor sunt recoltate în lunile V-VI: mac roşu, trandafir.

• Bobocii florali sunt recoltaţi în lunile VII-VIII: salcâm japonez.

• Frunzele cu recoltări mai avansate, în lunile III-IV: urzică, dud, lăcrămioare; mai întârziate, în luna X: afin, frag, merişor.

• Mugurii cu recoltări maxime în lunile IV-V; mai avansate în lunile II-III: plop negru, pin.

• Conurile au recoltări maxime în lunile VIII-IX : hamei.

• Codiţele de fructe au recoltare maximă în lunile V-VII: cireş, vişin.

• Tecile păstăilor au recoltare maximă în lunile VIII-IX: fasole; mai întârziate, în lunile XI-XII: porumbar, ienupăr.

În cursul zilei, recoltarea plantelor se face în orele însorite şi uscate, după ce s-a ridicat roua, mai ales în orele de amiază, când se acumulează cantităţi maxime de uleiuri eterice şi de alte substanţe organice bioactive. Dacă se recoltează pe rouă sau pe ploaie, este posibilă degradarea rapidă a produselor, cu înnegrire şi mucegăire.

Utilajele necesare pentru recoltare sunt destul de simple, un cuţit sau un briceag solid şi bine ascuţit, un foarfece şi o seceră uşor de mânuit, o sapă sau o cazma pentru scoaterea rădăcinilor.

Există specii de plante care sunt declarate monumente ale naturii şi sunt ocrotite prin lege (ghinţura galbenă, merişorul, strugurii-ursului, angelica, garofiţa-de-munte, laleaua pestriţă, roua-cerului, papucul-doamnei). 

Ele trebuie protejate, iar recoltarea se face cu prudenţă, pentru a evita dispariţia lor.

(Flora medicinală a României)

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.