Mila lui Dumnezeu fie cu dumnea­voastră!

Începusem deja să mă neliniştesc din pricina lipsei de veşti despre bolnavă. Ei bine, slavă Domnului că primejdia a trecut. Acum rămâne doar să aveţi băgare de seamă în toate, mai ales în ce priveşte mâncarea, băutura şi mişcarea aerului din jurul bolnavei. Bolnava a făcut foarte bine că s-a îm­părtăşit cu Sfintele lui Hristos Taine, care sunt adevărată doctorie pentru su­flet şi pentru trup. Dăruieşte-i, Doamne, seninătate şi răbdare. Liniştea sufleteas­că este de mare ajutor la înzdrăvenire. Cât de bine ar face dacă ar putea să nu se mai gândească... În cap câte lucruri de nimic vin! Să se roage cu rugăciune scurtă Domnului şi Mântuitorului nos­tru, Maicii lui Dumnezeu şi îngerului păzitor.

După aceea să spună pe dinafară vre­un psalm pe care îl ştie şi să cugete la el fără să se grăbească. E bine de citit câte puţin din Evanghelie, iar ea să asculte.

Să nu o lăsaţi singură. Şedeţi alături şi lucraţi ceva... Şi alţii să fie de faţă, da­că se poate. O să îi fie mai vesel, şi gân­durile nu se vor învifora... Acestea sunt acum cei mai mari vrăjmaşi. Aţi obosit tare. Acum vă veţi odihni şi veţi privi cu veselie la cea care se însă­nătoşeşte...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 21-22)