O mulţime de oameni socotesc că atunci când te spovedeşti înseamnă doar să-ţi spui păcatele şi atât. Însă greşesc. Taina Spovedaniei, cum am mai amintit, implică pe duhovnic, pe Dumnezeu şi pe peni­tent. Ori, această treime de persoane, implicată în lucrarea de ridicare a omului, se poate compara cu un laborator duhovnicesc a cărui menire este redarea sănătății sufleteşti a celui în cauză.

Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalității umane, pentru înțelepciune și pentru o trăire în realitate.

Taina Spovedaniei implică: mărturisirea păca­telor cu toată căinţa; dorinţa de îndreptare; cererea de ier­tare a păcatelor şi întrebarea pusă lui Dumnezeu prin du­hovnic: ce să facem mai departe? Această întrebare în duh este foarte importantă şi putem, cu mila lui Dumnezeu, să obţinem un răspuns de disci­plinare a vieţii.

Dacă Dumnezeu vede că-L întrebăm cu toată since­ritatea și căinţa, nu numai că ne dă răspunsul adevărat, ci ne dă şi puterea pentru a-l realiza.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înțelesul tuturor, Ed Albedo, 2005, p. 38)