Istoria Bisericii noastre ne dă nenumărate pilde de mame creştine, iubitoare, înţelepte şi jertfitoare, toate preluând modelul Fecioarei Maria, Maica lui Dumnezeu. Dintre acestea, le amintesc aici pe Emilia – mama Sfântului Vasile cel Mare, pe Nona – mama Sfântului Grigorie Teologul, pe Antuza – mama Sfântului Ioan Gură de Aur, pe Monica – mama Fericitului Augustin, dar şi pe Marta – mama Sfântului Simeon Stâlpnicul. Dacă vom parcurge vieţile acestor mari sfinţi ai Bisericii, vom afla în ce mod le-au călăuzit mamele lor paşii spre sfinţenie.

Cunosc copii, astăzi adulţi, care îşi privesc mamele ca pe adevărate icoane ale vieţii lor; le înconjoară cu dragoste, le respectă, le preţuiesc şi le întind o mână de ajutor la nevoie. Din păcate, am întâlnit şi multe mame nefericite din pricină că fiii sau fiicele lor nu le mai acordă atenţie, deşi ele şi-au sacrificat cei mai frumoşi ani ai vieţii lor pentru ei. Le vizitează foarte rar şi întotdeauna pe fugă, le vorbesc răstit, nu le iau în seamă când acestea încearcă din iubire să le dea un sfat. Câtă durere se află în inimile acestor femei! Pare că toată jertfa lor de odinioară a fost uitată, ştearsă cu buretele... E foarte trist! Când stau de vorbă cu ele, am un singur cuvânt de mângâiere: „Fiţi fără grijă, preaiubite mame! Bunul Dumnezeu nu uită şi nu şterge binele pe care l-ați făcut copiilor voştri! Continuaţi să vă rugaţi pentru ei şi, cu siguranţă, din mila Prea Sfintei Treimi, îşi vor îndrepta din nou paşii spre casa părintească!”

Ce vreau să înţelegi de aici este că nu e bine să-ţi întristezi fiinţa care ţi-a dat viaţă şi care s-a jertfit pentru tine! E mare păcat în faţa lui Dumnezeu să o dispreţuieşti pe cea care te-a crescut şi te-a legănat, a pierdut nopţi pentru tine, a plâns şi s-a rugat mult pentru binele tău! Nu uita de una dintre Cele 10 Porunci: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da.” Ieşirea 20, 12)

Ia aminte! Lacrima mamei arde locul unde cade. Suferinţa ei este atât de puternică, încât străpunge cerurile. De aceea, copiii care îşi ignoră mamele şi le fac viaţa un lung şir de suferinţe, se lipsesc – fără să conştientizeze acest fapt – de un mare bine: rugăciunea şi binecuvântarea lor. Cum se poate una ca asta? Îţi dau un exemplu: când vorbeşti cu mama ta la telefon, ai grijă să o înveseleşti: adu-i veşti bune despre tine, pune-o la curent cu planurile tale ori vorbeşte-i despre clipele minunate din viaţa ta şi interesează-te de sănătatea ei! Te asigur că, după ce va închide telefonul, va rosti cu inima plină de bucurie: „Ajută-l, Doamne, pe copilul meu, luminează-l, ocroteşte-l şi dăruieşte-i înţelepciune!” În schimb, dacă te răsteşti la mama ta, o jigneşti, i te adresezi necuviincios, îi vorbeşti pe fugă, nu-i spui nimic despre tine şi nici măcar nu-ţi pasă că este bolnavă şi că are nevoie de sprijinul tău, aceasta se va cufunda în tristeţe, se va tulbura, va plânge şi va pierde harul rugăciunii. Te rog să-ţi faci mama fericită*, să-i luminezi zilele, să o iubeşti nespus şi te asigur că toate acestea se vor întoarce înzecit în favoarea ta! (165-166)

(Părintele Vasile Ioana, Cartea familiei, Editura Bookzone, București, 2021, pp. 165-166)

*Fiindu-i recunoscător și cinstind-o așa cum merită.