A fi strict cu limitele stabilite este un lucru bun. A fi prea strict nu mai este bine. Copiii se dezvoltă cel mai bine când au responsabilități și limite ferme, adecvate vârstei lor.

Când limitele sunt mai generoase și alegerile mai numeroase, responsabilitățile sunt pe măsură. Pentru unii părinți e o luptă când e vorba să le încredințeze responsabilități adecvate vârstei lor. Copiii sunt capabili să ajute la treburile gospodărești, să se trezească singuri și să mănânce singuri dimineața, să aibă grijă de ei înșiși, încă de la vârste foarte fragede. Chiar dacă fiecare este diferit, copii se dezvoltă cel mai bine când părinții au așteptări mari atât în ceea ce privește responsabilitățile, cât și comportamentul lor, însă nu reacționează impulsiv când copiii lor au lupte sau dau greș. Atenție la așteptările reduse în ceea ce privește responsabilitățile pe care copiii trebuie să și le asume când e vorba de activitatea școlară, treburile gospodărești, menținerea unei slujbe sau purtarea de grijă față de frații lor mai mici! Copiii noștri ne vor îndeplini așteptările, indiferent care sunt acestea, deci ridică ștacheta și păstrează-ți calmul când ei se luptă pentru a îndeplini acele așteptări.

Copiii au nevoie de niște limite ferme, dar nu impersonale

Limitele ferme, dacă sunt lipsite de atenția față de lupta dusă de copil sau față de stările lui sufletești, vor fi resimțite ca niște limite reci și lipsite de dragoste. Se întâmplă prea des ca părinții care stabilesc limite ferme să nu acorde atenție stărilor sufletești sau să aibă limite mai permisive. Limitele ferme sunt cele mai eficiente atunci când acordăm atenție totodată stărilor sufletești ale copilului. Explicarea luptelor copiilor și explicarea stărilor lor sufletești, merg mână în mână cu stabilirea unor limite ferme.

„Îmi pare tare rău că nu poți să iei mașinuța de tuns iarba cu noi la plimbare. Este greu să asculți de părinți”, am zis după ce i-am luat mașinuța de tuns iarba lui Markos fiindcă se ducea iarăși spre stradă.

Este lipsit de respect să ignori luptele pe care le duc copiii tăi sau să-i scutești de luptă, având niște așteptări modeste și limite laxe. Copiii își vor însuși o imagine de sine sănătoasă, după asemănarea lui Dumnezeu, și se vor simți respectați când simt niște responsabilități și limite ferme și adecvate vârstei lor, din partea părinților care au empatie pentru  luptele pe care le duc cei mici. În acest fel, ei învață că sunt iubiți și că trebuie să facă alegeri bune.

Există multe moduri diferite de a stabili limite pentru copii și împreună cu ei. Limitele pe care le stabilim și felul cum le stabilim creează un cadru în care copiii noștri pot învăța. Ei vor învăța, pe măsură ce se luptă, să trăiască respectând aceste limite. Nu este nevoie ca noi să-i transformăm în adulți. Ei se vor maturiza în mod firesc și vor dobândi valorile și virtuțile pe care le văd ilustrate de adulții din jurul lor, în timp ce noi creăm pentru ei un cadru în care să ia decizii, să-și folosească discernământul și să crească mari.

Stabilirea limitelor însă nu îi împiedică pe copii să se poarte urât. Nu la supunere totală trebuie să ne așteptăm, ci la o rezistență activă. Copiii au nevoie și își doresc niște limite ferme, iar ei tind să se asigure că limitele noastre nu vor fluctua. Singurul mod de a vedea dacă o linie trasată rămâne fermă este să o încalci. Singurul  mod de a-i învăța pe copii că limitele noastre sunt ferme este răspunzând eficient atunci când ei sfidează aceste limite.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 226-227)

Îți mai recomandăm și: Cum să-mi păstrez calmul când copilul face orice pentru a obţine ceva?

Regulile bine gândite sunt esențiale pentru o dezvoltare bună a copiilor​