Dacă omul urmează în viața sa glasul rațiunii, simțămintele dragostei și cerințele conștiinței, el se poartă ca o ființă rațională și liberă – și cu cât face asta într-o mai mare măsură, cu atât își întărește și își dezvoltă libertatea voinței.

Dimpotrivă, dacă omul preferă în viață ceea ce este rău, vătămător, păcătos, el își pierde pe zi ce trece libertatea voinței, prefăcându-se într-un rob al păcatului și al patimilor – iar robul păcatului își pierde demnitatea de om și rangul de fiu al lui Dumnezeu.

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 31)