Anevoie lucru este să fi liniştit. În împrăştiere nu poate fi rugăciune curată. Noi suntem mereu neliniştiţi; din toate părţile, neîntrerupt (ne copleşesc ispitele). Iar monahul împrăştiat nu ajunge niciodată să se roage curat lui Dumnezeu cu mintea.

(Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, pp. 185-186)