Lipsa dăruirii de sine - pricină de multe necazuri
Pentru a îmbrățișa o viață duhovnicească omul trebuie să se hotărască lăuntric a se dărui pe sine în chip desăvârșit, până la capăt.
Pentru a îmbrățișa o viață duhovnicească omul trebuie să se hotărască lăuntric a se dărui pe sine în chip desăvârșit, până la capăt. Tocmai o astfel de hotărâre îi înspăimântă pe mulți, încât se văd siliți a sluji la doi stăpâni; și aceasta li se face pricină de multe necazuri! Domnul ne cheamă ca să-i dăruim nu o jumătate de inimă, nu o jumătate de suflet. El nu ne cere să-I slujim doar pe jumătate. Domnul ne cere să-i dăruim toată inima noastră și tot sufletul nostru, să-i dăruim întreaga noastră viață. E una din condițiile ce trebuie împlinite dacă dorim a ne folosi de făgăduința Domnului (de care ne aducem aminte așa de bine), de a ne da tot ceea ce Îi cerem; dar pare-se că uităm întotdeauna că există o condiție — datoria noastră față de El. (Noul Sfânt Mucenic Valentin Sventițki)
(Cerească Înțelepciune de la cei de Dumnezeu luminați Dascăli despre Cum să biruim deprimarea, ediția a II-a, traducere de Constantin Făgețan, Editura Sophia, București, 2008, pp. 46-47)
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro