Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” de la Mănăstirea Dionisiu

Iconografie

Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” de la Mănăstirea Dionisiu

Poate cel mai de seamă odor al Mănăstirii Dionisiu este Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist”, dăruită în anul 1375 de împăratul Alexie al III-lea Comneanul Sfântului Dionisie Ctitorul.

Aceasta este icoana pe care Patriarhul Serghie a ţinut-o în mâini atunci când a înconjurat zidurile Constantinopolului, ca să-i însufleţească pe luptătorii care apărau cetatea împărătească în timpul asediului arabilor şi sciţilor (624), pe când împăratul Iraclie se afla într-o campanie împotriva perşilor. Maica Domnului a izbăvit cetatea într-un chip minunat. Atunci s-a cântat, pentru prima dată, Imnul Acatist dimpreună cu cântarea „Apărătoare Doamnă”.

Tradiţia spune că ea este una din icoanele mai mici dintre cele şaptezeci pe care le-ar fi pictat Evanghelistul Luca. Materialul din care este făcută icoana este din ceară şi mastică (răşină), iar chipul ei este destul de schimbat, cu trăsături care abia se disting. În anul 1786, icoana a fost acoperită cu o îmbrăcăminte de argint aurit. Pe partea din spate se păstrează reprezentarea dăruirii icoanei de către împăratul Alexie al III-lea Comneanul Cuviosului Dionisie.

Icoana Maicii Domnului „Acatist” se află în pronaosul bisericii mari, în paraclisul cu acelaşi nume, în partea dreaptă a catapetesmei. Aici se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie. În zilele de mari praznice, icoana este dusă în katholikon şi aşezată pe un tron frumos împodobit. Ziua de prăznuire a icoanei este Sâmbăta Acatistului, în Săptămâna a Cincea a Postului Mare.

Considerată cea mai veche icoană făcătoare de minuni din Sfântul Munte, Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” a izvorât de multe ori mir binemirositor şi a săvârşit nenumărate minuni.

Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, icoana a fost furată de piraţi, dar în timpul unei mari furtuni pe mare, Maica Domnului s-a arătat căpitanului lor şi i-a poruncit să aducă icoana înapoi la mănăstire. O altă minune a fost săvârşită şi cu Evghenie Vulgaris (1758), directorul Seminarului Teologic (Athoniada) din Sfântul Munte, care a fost vindecat de o tumoare malignă.

Citește despre: