Timpul oficierii acestei slujbe este indicat prin însăși denumirea de utrenie, care înseamnă zorii zilei, aurora. Numele acestui oficiu divin a fost dat, ca și celorlalte laude bisericești, după momentul din zi în care se săvârșea, iar oficierea ei dimineața este strâns legată de simbolismul general al Utreniei - reamintirea Întrupării Mântuitorului și răspândirea Evangheliei la toate neamurile, adică ivirea creștinismului în lume - răsăritul soarelui fiind simbolic asociat cu venirea în lume a Luminii celei adevărate, a Soarelui dreptății, care a scos neamul omenesc din întunericul și din umbra morții și a adus mântuirea celor ce umblă în căile luminii, adică celor ce îndeplinesc cu dragoste poruncile Domnului.

În vechime, după cum reiese din canonul 27 al lui Ipolit (secolul al III-lea) și din jurnalul peregrinei Aetheria (Silvia, pe la 385 după Hristos), serviciul divin al dimineții se desfășura în intervalul desemnat sub denumirea de gallicinium (după forma de împărțire din acea epocă a zilei), începând de la primul cântat al cocoșilor, ceea ce înseamnă cam cu două-trei ore înainte de auroră, și terminându-se odată cu ivirea zilei sau răsăritul soarelui, când, după mărturiile Aetheriei, se cântau imnurile dimineții, iar în zilele de duminică venea în biserică însuși episcopul să citească o pericopă a Evangheliei, referitoare la Învierea Domnului. Astăzi, această practică (a slujirii de dimineață) este confirmată de însăși expresiile din cuprinsul rugăciunilor rostite de preot la slujba Utreniei, ca de exemplu: „de noapte mânecă duhul nostru către Tine” (rugăciunile II și III); „dă-ne nouă a vedea dimineața și ziua întru bucurie” (rugăciunea III); „primește rugăciunile de dimineață ale noastre ale tuturor, ca tămâia înaintea Ta” (rugăciunea V).

Totodată, îndemn la slujirea dumnezeiască în pragul dimineții întâlnim și în Constituțiile Sinților Apostoli (cartea VIII, 34), care recomandă rugăciunile la „cântatul cocoșilor, pentru că acest ceas vestește sosirea zilei, spre a face lucrurile luminii”. Din acest motiv, până în ziua de astăzi Miezonoptica împreună cu Utrenia, inclus fiind aici și Ceasul I, reprezintă în cadrul serviciului liturgic bisericesc din cursul zilei ciclul slujbelor de dimineață, ce se încheie odată cu răsăritul soarelui.