Locul Înălțării Domnului
Locul Înălțării se află pe culmea de sud a Muntelui Eleon. Potrivit mărturiilor istoricului Eusebiu, întâia dată Sfânta Elena a construit aici, în secolul al IV-lea, un mic altar în formă de rotondă.
Pelerina Egeria dă o mărturie despre slujbele religioase care se făceau în locul de unde Domnul s-a înălțat la cer. Slujbele se țineau în Duminica Floriilor, în Joia Sfântă, în fiecare după-amiază în Săptămâna Luminată și în Duminica Rusaliilor. Egeria nu vorbește despre o biserică, ci de un imbomon – adică loc înălțat, pisc.
Scurt istoric
În anul 614, altarul a fost distrus din porunca lui Cosroe și reconstruit peste câțiva ani de starețul Modest. După invazia arabilor din anul 638, viața liturgică se pare că nu s-a stins cu desăvârșire la Altarul Înălțării. Arabii au construit alături o mică moschee, pe locul unde Omar își stabilise tabăra în anul 638.
Cruciații au reconstruit Altarul în anul 1099, dându-l în grija unei mănăstiri de augustinieni. Așezământul avea un zid înconjurător, octogonal, cu o grosime de circa 4 metri. În centru era un mic edificiu fără acoperiș, tot de formă octogonală, cu opt arcade deschise, sprijinite pe 16 coloane de marmură albă, care se terminau cu frumoase capiteluri sculptate.
După înfrângerea cruciaților, Saladin a oferit terenul la două familii musulmane. Mănăstirea a fost distrusă, iar capela centrală a fost transformată în moschee. Spațiul dintre arcade a fost zidit, lăsându-se numai o ușa spre apus, iar deasupra s-a construit o boltă. Din secolul al XIX-lea, Altarul Înălțării se află sub administrației musulmană.
În curtea pavată cu lespezi de piatră se află și micuța Capelă a Înălțării Domnului. În pereții curții se află înfipte multe cârlige – acestea sunt folosite pentru întinderea corturilor în perioada praznicului Înălțării Domnului, când vin o mulțime de pelerini.
Arhitectura altarului
Dacă ușa de intrare în capelă nu este deschisă, lângă aceasta se află un clopot, special pentru a anunța venirea și dorința de a intra spre închinare. Cea mai mare parte a clădirii aparține perioadei cruciate; forma octogonală și domul de piatră doar sunt adăugiri ale musulmanilor.
Pereții octogonali exteriori sunt decorați cu arce și coloane subțiri de marmură, coloane ce sprijină capiteluri aparținând secolului al XII-lea. Acestea sunt bogat împodobite cu flori și ramuri împletite, dar și cu motive animale: patrupede înaripate cu capete de pasăre.
În centrul podelei capelei se afla o formă încadrată asimetric, o lespede de piatră imprimată cu urma tălpii drepte a lui Hristos. Bucata de piatră care păstra imprimată în ea urma tălpii stângi a lui Hristos a fost dusă în Moscheea Al-Aqsa încă din Evul Mediu.
Peștera Nașterii Domnului din Betleem – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro