Din viaţa Sfântului Sava aflăm că în anul 478 cuviosul s-a aşezat într-o chilie săpată în peretele abrupt din stânga defileului Pârâului Cedrilor – Kedron, undeva la sud-est de Ierusalim. Mai apoi, în anul 491, patriarhul Salustiu al Ierusalimului l-a hirotonit preot, iar în anul 494, acelaşi patriarh l-a rânduit arhimandrit, cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina.

După cinci ani de vieţuire pustnicească, în jurul Sfântului Sava s-au adunat şaptezeci de monahi ce şi-au săpat chilii în stâncă pe stânga Văii Cedronului, pe o distanţă de peste doi kilometri în jurul peşterii sfântului. Nu după mult timp, Sfântul Sava şi ucenicii săi s-au mutat pe partea vestică a prăpastiei, unde s-a format mănăstire, care astăzi poartă numele ctitorului ei – Sfântul Sava.

În zilele noastre, peştera în care s-a nevoit Cuviosul Sava cel Sfinţit este protejată de o uşă metalică şi gratii; puţini sunt aceia care au binecuvântarea să intre pentru a se închina. Cu toate acestea, dacă aveţi un răgaz de jumătate de ceas, merită să coborâţi la Pârâul Cedrilor şi să urcaţi către peşterile sfinţite de nevoinţele atâtor cuvioşi, de unde se poate admira Mănăstirea „Sfântul Sava” în toată splendoarea sa.

(Foto) Prin Pustiul Iudeii, pași de pelerin spre Peștera Sfântului Sava