Profeţia s-a împlinit atunci când, în Prima Cruciadă (1096-1099), moaștele Sfântului Sava şi multe alte sfinte odoare au fost luate de cruciaţi și duse la Veneţia. Sfintele moaşte au stat aproape opt veacuri într-o biserică închinată Sfântului Antonie.

Prilejul rânduit de Dumnezeu pentru o înțelegere asupra întoarcerii acasă a moaştelor Sfântului Sava a fost întâlnirea patriarhului ecumenic Athenagora cu papa Paul VI, în timpul vizitei acestuia din urmă în Ţara Sfântă, petrecută în anul 1963. Părintele Serafim, la acea vreme stareţ al Lavrei Sfântului Sava, povestea că însuşi Sfântul Sava s-a arătat de mai multe ori papei Ioan XXIII, cât şi succesorului sau, Paul VI, cerând întoarcerea acasă.

Pe 10 octombrie 1965, o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului şi a mănăstirii a mers la Veneţia. În momentul în care ortodocşii au ajuns la biserica Sfântului Antonie din Veneţia, părintele Serafim a cercetat trupul şi a descoperit că îi lipsea un ochi. Şi-a amintit că monofiziţii îi scoseseră un ochi sfântului când era în viaţă, după cum se menţionează în biografia sa, şi s-a astfel încredinţat că acestea sunt într-adevăr moaştele Sfântului.

Întoarcerea sfintelor moaşte ale Sfântului Sava la mănăstirea sa, după multe secole de absenţă, este o mare binecuvântare pentru obşte, pentru Patriarhia Ierusalimului şi pentru toţi creştinii ortodocşi care merg în pelerinaj în Ţara Sfântă.

Astăzi, moaştele Sfântului Sava sunt aşezate într-o raclă de sticlă în naosul bisericii mari, iar trupul Sfântului este îmbrăcat în veşminte monahale şi preoţeşti. Drept mărturie pentru izbăvirea din boli sau patimi, mulţi pelerini au lăsat mici obiecte preţioase la căpătâiul sfântului.