(24 iulie 2006)

E mare vărsare de sânge în Palestina, dragii Bunelului. Mor oameni nevinovaţi. E multă suferinţă, multe lacrimi, multă durere. Atâta durere, cine o mai încape? Cine poate înţelege lacrimile maicii care îşi jeleşte pruncii ucişi? Cine poate înţelege sufletul zdrobit al unei mame care îşi vede odorul ei, pruncul ei, ars de bombe sau strivit de cărămizi? Cine? E multă răutate în lume, atât s-a înmulţit răutatea, dragii Bunelului, dragi... Şi acum, ca răutatea să fie şi mai mare, omul s-a transformat într-o fiară; omul, chipul lui Dumnezeu, se pare, dragii Bunelului, că a început să fie însetat nu numai de păcatele scârbavnice ale desfrânării, ci, acum, însetează de sânge. E mult sânge nevinovat, şi încă va mai curge... E doar începutul durerilor.

Da, Piotr, mulţi au acum nevoie de rugăciune... Şi patriarhi, şi monahi, şi mireni şi creştini, şi necreştini. Peste toţi Dumnezeu îşi revarsă milostivirea Sa, dar oamenii și-au întors fața de la Dumnezeu și privesc la dumnezeii lor, dragul Bunelului, drag.

Piotr, Piotr, dumnezeii oamenilor sunt propriile lor patimi... Sunt demoni... Dar nu, să nu fie, să nu judecăm noi lumea, a Domnului este judecata... Lumea aceasta e bolnavă şi are nevoie de Iubire. Şi Iubirea este altfel decât şi-o închipuie oamenii. Oamenii hulesc Iubirea pentru că îşi închipuie că a iubi pe duşmanul tău este prostie. Oamenii urăsc iubirea, pentru că-şi închipuie, iarăşi, că a ierta este slăbiciune. Oamenii urăsc Iubirea pentru că a se smeri nu vor, nu vor...

(Părintele Selafiil, Bunelul meu din vecinicie - Scrisori din Siberia, Editura Cuvântul ortodox, București, 2013, pp. 70-71)