Au încercat să desfiinţeze religia deoarece credeau că religia creează probleme. Acum încet-încet văd şi ei că omul, atunci când nu crede, nu are frână şi devine fiară; nu poate sta fără idealuri. Un ziarist a mers la un politician vechi, comunist, şi l-a întrebat: „La ce anume trebuie să ia aminte politicienii de astăzi ca să reuşească şi la ce, ca să nu eşueze?”. Şi acela a răspuns: „Noi am eşuat deoarece ne-am pus cu Biserica”. Cu alte cuvinte, comuniştii, care nu cred şi nu au nici o năzuinţă duhovnicească, au înţeles faptul că nu se pot pune cu Dumnezeu. Acum (S-a spus în iunie 1985) în Serbia au început să zidească Biserici în unele locuri. După aceea au văzut din statistici că acolo unde există Biserică există mai puţini bolnavi psihici, se fac mai puţine crime etc. Nu cred, dar ca să nu dea medicamente pentru boli psihice, fac Biserici. Şi Ceauşescu, cu toate că a fost „ceauşul lui eshu” (Joc de cuvinte subtil al bătrânului; în greacă "atoxou - necuviinţă; deci, ceauşul necuviinţei), cu toate că spunea despre Creştinism că e opiul poporului etc., spunea totuşi că creştinii sunt oameni buni. Pentru că toţi cei ce credeau aveau frână; nu făceau neorânduieli. În timp ce ceilalţi, care nu credeau, le făceau pe toate praf. Câţi sfinţi vom avea din Rusia! Acum se iau de comunism. Iar comuniştii încearcă să le justifice pe toate. „Lenin şi Marx, spun ei, au fost de acord cu Hristos, dar n-au înţeles duhul Lui, de aceea au făcut crime etc.”. Şi aceasta pentru că s-au ridicat creştinii: „Vrem să revenim la tradiţia noastră veche, la religia noastră”. Şi deoarece nu pot stăpâni acum lumea, spun şi aceştia: „Să revenim la tradiţia noastră veche”. Şi mai spun că toate acestea pe care le-au făcut la Revoluţie le-au făcut, chipurile, pentru că n-au înţeles duhul lui Hristos!

Va veni ceasul când şi cârmuitorii cei necredincioşi, nu numai cei credincioşi, vor înţelege că, dacă nu există credinţă, lumea nu poate sta, şi de aceea vor impune într-un fel oamenilor să creadă ca să poată ţine lumea. Va veni o vreme când, de nu vei face rugăciune într-o zi, te vor închide în închisoare! Vei da socoteală celui mai mare dacă te-ai rugat sau nu!... Şi astfel lucrurile vor veni la locul lor.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 372-373)