Părinții învață că vederea lui Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu, pe care îl dă când vrea El și cui vrea El. Trebuie să ne rugăm spre a fi curățiți pe dinlăuntru, spre a fi izbăviți de patimi – de fapt, spre a ne preschimba patimile – și pentru ca mintea să ne fie luminată, adică să dobândească rugăciunea minții în inimă.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că izbăvirea de durere și plăcere este semnul că omul a trecut de treapta curățirii; semnul că a ajuns la treapta luminării sau a trecut de ea este izbăvirea de neștiință și de uitarea lui Dumnezeu; iar semnul ajungerii la îndumnezeire este slobozirea de închipuire și de toate înfățișările pe care i le aduce lumea simțurilor. Deci putem să ne rugăm stăruitor: „Luminează întunericul meu!”.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, Editura Sofia, pg. 33-34)