Prima metodă pentru cel ce simte atracţii rele este să nu socotească insuflările vrăjmaşului ca fiind ale sale, ci sădite în el, să facă diferenţa între sine şi aceste insuflări sădite şi, recunoscând că sunt străine, să se raporteze la ele nu ca la odorul său, ci ca la rodul vrăjmaşului. De aici imediat în suflet nu numai că slăbeşte, dar se depărtează cu totul de el îndemnul de a lucra potrivit insuflărilor...

La fiecare rod al [îndoielii] lui să nu vă uniţi cu el în minte, ca şi cum şi în realitate este aşa cum insuflă el; ci să-l opriţi chiar la intrare, ca pe un musafir nepoftit, şi să-l supuneţi cercetării. Aşa cum în privinţa dorinţelor a nu vă lipi de ele cu inima este cel dintâi lucru, aşa şi în privinţa îndoielilor a nu vă lipi de ele cu mintea este lucrul cel dintâi. Spuneţi că îndoiala vă împresoară dintr-o dată şi cuprinde toată mintea. Nu-i nimic. Şi în privinţa dorinţelor se întâmplă acelaşi lucru: ele cuprind dintr-o dată toată inima. Însă aceasta nu înseamnă că au şi biruit, ci arată numai pornirea cumplită a vrăjmaşului. Să cuprindă îndoiala a toată mintea; voi încordaţi-vă s-o respingeţi, ca ea să rămână afară şi să-i puteţi face faţă ca unei persoane străine…

În privinţa dorinţelor, având conştiinţa accesului vrăjmaşului prin ele la noi, toţi sfinţii propun a doua metodă: în locul luptei personale cu ele, să ne adresăm Domnului Mântuitorului şi ele vor dispărea… Adresaţi-vă în gând Domnului şi rugaţi-L pe El să alunge ispita şi ispititorul. Şi acest lucru se va întâmpla. A treia metodă este să restauraţi binele în voi cu puterea lui obişnuită. Aveţi şi mintea şi inima întregi. Nu le defăimaţi. Ceea ce se întâmplă se întâmplă datorită vrăjmaşului. Poate că aveţi de ce să vă luaţi în sinea voastră. Aşadar, veniţi-vă în fire. Iar gândurile şi sentimentele bune pe care le simţiţi, pe acelea grăbiţi-vă să le reînnoiţi. [1, 140]

(Sfântul Teofan Zăvorâtul – Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 378)