Paza simţurilor, în special văzul, auzul, pipăitul şi mirosul, este un mijloc important de luptă împotriva desfrânării, odată ce curvia exterioară asaltează şi pătrunde în suflet prin intermediul simţurilor. Simţurile constituie căile sau porţile de intrare a ispitelor, multe dintre ele legate de patimile trupeşti. Atunci când aceste porţi sunt larg deschise, scăpate de sub supravegherea raţiunii şi orientate spre o exacerbare sau excitabilitate bolnavă a trupului, ele strecoară în minte şi în suflet chipurile, imaginile, amintirile sau închipuirile erotice.

(Preot Ioan C. Teşu, Patima desfrânării şi lupta împotriva ei, Editura Credinţa strămoşească, 2003, p.93)