Uneori oamenii ies din biserică din pricina gândurilor. Acest lucru, desigur, nu este bun. Vrăjmaşul stârneşte lupta gândurilor cu scopul de a ne scoate din biserică. Nu trebuie să facem voia vrăjmaşului. În majoritatea cazurilor, tinerii au gânduri desfrânate, iar bătrânii - gânduri mânioase, amintiri ale jignirilor din trecut. Vrăjmaşul le spune cam aşa: „Ţi-aminteşti că acela te-a jignit în prezenţa tuturor, iar tu ai tăcut, niciun cuvânt nu i-ai spus. Vai ţie! Iată ce ar fi trebuit să-i spui...” Uneori, din pricina unor asemenea gânduri, omul se aprinde tot de mânie. Trebuie să luptăm.

Când ne frământă gândurile, sau ne tulbură, sau ne neliniştesc, nu trebuie să intrăm în discuţie cu ele, ci să spunem simplu: „Fie voia Domnului!” Acest lucru ne va linişti foarte mult.

Chiar de ne vom afunda în gânduri necurate, să nu deznădăjduim, ci mai degrabă să alergăm la apa cea curată a pocăinţei şi a mustrării de sine şi Domnul cel Milostiv ne va ierta.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 148)