A auzit odată preotul Peluisiului despre un frate ce se duce des în cetate și se scaldă și se lenevește de mântuirea lui. Și venind la biserică l-a scos din călugărie. Și după aceasta l-a mustrat pe dânsul inima și s-a căit. Și a venit la avva Pimen beat de gânduri, având și levitoanele fraților și a vestit bătrânului pricina. Și i-a zis lui bătrânul: Nu ai tu ceva din ale omului cel vechi? Te-ai dezbrăcat de el? Iar preotul a zis: Mă împărtășesc de omul cel vechi. Iar bătrânul i-a zis: Iată că și tu ești ca și frații; că deși puțin te împărtășești din vechime, însă ești supus păcatului. Atunci, mergând preotul, a chemat pe frați și s-a pocăit înaintea celor unsprezece și i-a îmbrăcat pe ei cu chipul călugăresc și i-a slobozit.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 180)