Taină mare şi străină văd, care se cântă despre profeţi şi apostoli, şi pe care ar trebui mai degrabă să o numim lupta răbdării, potrivit cu ceea ce s-a scris: „Pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca oi de junghiere". Căci despre această răbdare şi nădejde zice Sfântul Apostol Pavel: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?". De unde aflăm propria lor mărturie? De când au fost prigoniţi cu necazuri de iudei sau păgâni. Apoi, din faptul că au fost în foame şi în lipsă de îmbrăcăminte şi în primejdiile zilnice, în strâmtorări, în temniţe, despărţiţi, prigoniţi pentru Hristos. Fier a trecut prin sufletul lor. Căci ei de gura sabiei nu se temeau, de la foc nu se întorceau şi de lanţuri nu se înspăimântau, ruşinea nu i-a veştejit şi slava şi bucuria vremelnică nu i-a abătut. Căci ei pe toate le treceau cu vederea şi le socoteau ademeniri stricădoase, privind la o bogăţie mai bună - batjocorirea pe care a suferit-o Hristos.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 76)