martiri

Înfricoşătorul martiriu sau uciderea cu premeditare a Părintelui Filumen la 29 noiembrie 1979

Nu vă puteţi închipui ce am simţit când ni l-au dat în primire făcut bucăţele, purtând urmele martiriului. Cinci zile îl ţinuseră în frigider. Când am început să îl îmbrac – pentru că ceilalţi nu puteau, nu sufereau să-l vadă din pricina rănilor pe care le avea –, i-am vorbit ca şi cum ar fi fost viu: „Gheronda al meu, acum să mă ajuţi să te îmbrac, deoarece vezi că sunt singur”. Când am început să-i pun flanela, îndată şi-a coborât singur o mână. Tot aşa a făcut şi cu cealaltă şi de asemenea cu picioarele. I-am strâns picioarele, ca să-l îmbrac, şi când am terminat şi le-a întins singur...

Ofrandă noului sfinţit mucenic ortodox, părintele Filumen

Părintele Filumen a slujit ani de zile închinătorilor de la Locul Fântânii. A trăit în bună înţelegere cu arabii din regiune care îi cinsteau felul simplu de a fi, gata de a întinde oricui o mână de ajutor, şi dragostea lui faţă de toţi.

Sfântul Filumen a fost văzut de medici într-un spital în Anglia, vizitând o bolnavă

„Este împreună cu noi și Sfântul Filumen, și de aceea ne vede trei. Nu mai spune nimic, ci mergi înainte.” A venit superiorul spitalului și ne-a lăsat să trecem pe toți „trei”! Apariția Sfântului Filumen a fost vizibilă pentru asistentă și directorul spitalului. Epitrahilul său și acum răspândește o mireasmă plăcută. Mare este slava Dumnezeului nostru și a sfinților Lui!

„Sunt curat la trup, curat la suflet...” – Doi tineri care au ales Adevărul: Ecaterina și Mercurie

Amândoi au fost martirizați într-o zi de 25 noiembrie, Ecaterina pe la anul 305, iar Mercurie cu vreo 50 de ani mai devreme. Deși ea filozoafă, iar el soldat, având cariere aparent incompatibile cu credința creștină, viețile dar mai ales martiriul lor îi aseamănă în mai multe aspecte.

„Cine Îi mulțumește lui Dumnezeu în boală este un martir de bunăvoie”

Ferice de cel ce rabdă boala cu mulțumire.

Calul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Dincolo de legendă, imaginea Mucenicului Gheorghe a rămas în conștiința creștină drept un model de curaj în lupta pe care creștinul o duce pe cărarea mântuirii. Nu putem spune dacă acel cal din icoană este materializarea celui din Legenda Aurea, dar putem afirma că există posibilitatea că acesta să fie reprezentat ca o consecință practică a istoriei. Sfântul Gheorghe, ofițer în armata romană din Capadocia, a folosit cu siguranță un cal oriental, un strămoș al calului arab actual.

Miron Barnovschi – primul domnitor martir al românilor

Atunci când ne gândim la Iaşi, ca valoare istorică şi culturală, socotim că începutul transformărilor a pornit de la Vasile Lupu. Atunci când ne gândim la primul martir al neamului, de viţă nobilă – ne vine în minte numele lui Constantin Brâncoveanu. Şi, totuşi, înainte de Vasile Lupu a înflorit Iaşul. La fel, altcineva, înainte de Brâncoveanu, a primit cununa martirajului. În ambele cazuri, cel la care facem referire este Miron Barnovschi. Cunoscut mai mult pentru biserica ce-i poartă astăzi numele. Fără a se şti, însă, câte alte monumente de cult a clădit şi cât de mult a zidit la temelia Iaşului, a Moldovei şi a epocii căreia a aparţinut.

Când o mamă devine martiră

Dacă moare femeia născând, moare de datoria ei cea mai sfântă de pe pământ, să fie mamă de copii. Este martiră!

Sfânta Tecla – prima femeie martir a Bisericii

Născută în cetatea Iconium din Asia Mică, Sfânta Tecla, a fost convertită la credința creștină prin propovăduirea Sfântului Apostol Pavel, care ajunge în oraș în prima călătorie misionară, în jurul anului 44.

Sfântul Mucenic Nichita Romanul, ars de viu în fața altarului

Văzând mai-marii goţilor credinţa şi biruinţa lui asupra păgânilor şi pornindu-se marea persecuţie a lui Athanaric împotriva creştinilor, din anul 372, Fericitul Nichita a fost prins de ostaşi în biserică, pe când slujea, şi ars de viu în faţa sfântului altar, după obiceiul goţilor, în ziua de 15 septembrie. Vina lui era că îi îndemna pe creştini să nu jertfească unui idol al goţilor, pe care îl purtau într-o căruţă, prin sate.

Pagini