Stau liniştit în chilioara mea şi mă străduiesc să caut o cale mai dreaptă care să ducă la mântuire. Azi, cu darul lui Dumnezeu, m-am împărtăşit cu Sfintele Taine, slujind cu nevrednicie Sfânta Liturghie şi am hotărât, cu darul şi cu ajutorul Domnului, să pun un început bun. Am hotărât şi m-am îndemnat şi m-am rugat Domnului să-mi ajute să pun un început bun. Dar uşor este a scrie pe hârtie, a plănui, a îndemna, a pune legi, a căuta să-mi îndrept viaţa după ce am căzut în atâtea obiceiuri grele care ca nişte firi s-au făcut. Îmi trebuie o luptă titanică, o stăruinţă de mucenic, o luptă de zi şi de noapte, o răbdare până la sânge, lacrimi multe, suspinuri neîncetate şi peste toate acestea îmi trebuie darul lui Dumnezeu ca să-mi ajute, căci unde voieşte Domnul se biruiește rânduiala firii.

De aceea, frate Ioanichie, găteşte-te de luptă, cere ajutorul Domnului, ia arma crucii în mâini, sabia rugăciunii în inimă şi pe limbă, haina dragostei peste trup, răbdarea coif, lacrimile săgeţi, smerenia scut, ascultarea teren de luptă, biserica loc de tainică odihnă şi toate celelalte după cum te va lumina Hristos. Luptă-te lupta cea bună rabdă ispitele ce le întâmpini, fii mereu calm în toate. Fă-le toate cu chibzuială şi dreaptă socoteală. Cugetă bine întâi asupra a tot ce lucrezi, vorbeşti sau gândeşti. Cântăreşte mai ales orice cuvânt spus din gura ta, ca să nu cazi cumplit prin limbă. Luptă-te, frate drag, lupta cea bună, ca un ostaş al lui Hristos. Lumea trăieşte în desfătări, în patimi, în nepăsare, dar tu aici, departe de zgomotul ei, cugetă la Dumnezeu.

(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 111)