Ioana Besedina: Unele femei, nemăritându-se, se plâng de singurătate şi gol în viaţă. Ce ar trebui să facă?

Părintele Artemie Vladimirov: În cazul singurătăţii, cel mai grav este să îţi închipui că ai fost uitat, că nu mai eşti interesant, că nu te mai iubeşte nimeni. Ca preot, mi se întâmplă des să aud astfel de cuvinte. De obicei, le amintesc domnişoarelor despre Cel care este deasupra noastră. El ne vede tot timpul, ne ascultă şi ne iubeşte. Cel mai important este să crezi în această dragoste şi, crezând, o vei avea. Astfel, rugăciunea noastră nu va rămâne fără răspuns, fiindcă Tatăl cel Ceresc ştie cele ascunse ale inimii noastre. Dumnezeu ne iubeşte şi de aceea ne poartă de grijă.

Dacă vorbim despre viaţa pământească, va trebui să înţelegeţi că legăturile dintre soţi nu sunt un antidot pentru singurătate. O femeie căsătorită poate fi, de asemenea, singură şi nefericită. Dar dumneavoastră nu trebuie să vă pierdeţi speranţa că veţi găsi alesul inimii: Dacă nu l-aţi găsit încă, umpleţi-vă viaţa cu ce i-ar putea plăcea acestuia, ceva ce i-ar putea stârni interesul.

Văd adesea că femeile care nu şi-au realizat visul cad în depresie şi nu observă cum starea lor interioară le schimbă felul în care arată. Singurătatea le face pe multe femei asemănătoare. Acestora li se vede pe ochi oboseala de viaţă, iar privirea, oarecând vie, le devine mohorâtă. Mersul graţios se transformă într-unul greoi, inima le este plină de invidie faţă de prietenele mai fericite. Toate gândurile şi vorbele se reduc, de obicei, la lipsa lor de aşezare în viaţă. Femeile acestea se plâng tot timpul că nu şi-au împlinit chemarea maternă din interior. Nu este de mirare că pentru ele un mic motiv de întristare se transformă în decepţie, iar o mică greutate în impas. Şi dacă le privim astfel din exterior, ne întrebăm: cât de dorite ar fi unele ca acestea ca fete de măritat?

Dacă veţi încerca să nu fiţi deprimate şi supărate, dacă veţi fi mereu ocupate cu treburi interesante, atunci toate vor fi la dumneavoastră ca în zicala rusească: „Albina ocupată nu are vreme de supărare”. Ocupaţi-vă timpul şi atunci nu veţi avea momente de tristeţe profundă. Dacă lucraţi cu oamenii, atunci aveţi posibilitatea să depuneţi o părticică din suflet în comunicarea profesională. În lume sunt mulţi oameni deprimaţi, care aşteaptă mângâiere de la noi. De aceea, dăruindu-le un cuvânt bun, veți simţi că au nevoie de dumneavoastră şi că mulţi vă vor căuta comuniunea. Veți fi cu siguranţă observată atunci când veţi deveni veselă şi radiantă. Zâmbetul dumneavoastră, care încălzeşte inimile celor din jur, nu va trece neobservat, la fel ca ochii care radiază bucurie, bunătate şi milă.

Tineți minte că Dumnezeu vede dorinţele noastre. Dacă soarta dumneavoastră este să fiţi femeie şi mamă, atunci Domnul vă va trimite un soț.

Dar dacă acest lucru nu se întâmplă atât de rapid cum aţi vrea, învăţaţi să trăiţi singură. Nu ascultaţi de nimeni (care vă descurajează) şi, cel mai important, nu acceptaţi să vi se plângă de milă.

(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti și Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 52-54)