Precum am spus în repetate rânduri, bărbatului îi este foarte greu să se schimbe, să se deprindă cu o situaţie nouă – însă puteţi nădăjdui că el se va învăţa măcar puţin să dea dovadă de hotărâre şi bărbăţie: asta îi va plăcea, şi va continua să facă paşi înainte în acest sens, fiindcă a fi puternic este adevărata menire a bărbatului, pusă în firea lui.

În fine, femeia nu trebuie să aibă faţă de bărbat pretenţii exagerate, imposibil de îndeplinit. Omul viu nu va corespunde niciodată unui ideal inventat.

Apropo, mijlocul acesta – sprijinirea şi încurajarea soţului pentru a-i insufla încredere în sine şi a-l obişnui să facă fapte bărbăteşti – se potriveşte nu doar pentru femeile care suferă de complexul „comandantului suprem”, ci e destul de eficace şi în alte câteva situaţii.

Să zicem că rareori soţul îi dăruieşte soţiei flori, numai cu prilejul onomasticii şi al zilei de naştere. Ea vrea mai mult şi îi spune asta în faţă, exprimându-şi nemulţumirea. La ce duce asta? Mai întâi, el încetează să-i mai cumpere flori cu prilejul zilei de naştere, iar dacă soţia continuă să-l preseze, încetează de tot să-i mai ia cadouri – adică femeia a obţinut rezultatul diametral opus.

Bărbatul nu suportă să fie presat. El permite să i se comande doar atunci când vrea el, adică atunci când vede că nu merită să se războiască din cauza unui fleac. Dacă soţia vrea într-adevăr să obţină un rezultat pozitiv, nu trebuie să-i facă reproşuri soţului: „Cât de mult a trecut de când mi-ai cumpărat ultima dată flori! Ce neatent eşti!”, ci să procedeze altfel: să-i arate câtă plăcere îi face să primească de la el cadouri. De pildă: „Am fost atât de fericită când mi-ai dăruit buchetul acela anul trecut! Îmi amintesc mereu de el, şi-ţi sunt atât de recunoscătoare!”.

Cuvintele acestea trebuie însă să sune sincer, cu dragoste, şi este foarte posibil ca bărbatul să vrea atunci să o bucure cât mai des.

(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2014, p. 125-126)