Într-adevăr, în Sfânta Scriptură întâlnim o în­tâietate a bărbatului, precum în pasajul de la 1 Corinteni 11,1 şi în continuare. Acolo se spune că „băr­batul este capul femeii” şi „pentru că nu a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat”.

Însă întâietatea bărbatului nu înseamnă supremație faţă de femeie. Are întâietate mai cu seamă în privinţa îndatoririlor decât în privinţa drepturilor! Voia lui Dumnezeu este supunerea reciprocă a soților; „supuneţi-vă unul altuia în frica lui Hristos”. Bărbatul trebuie să-şi iubească şi să-şi îngrijească femeia precum şi Hristos Biserica. Chiar dacă este Domn, nu o asupreşte, nu o înrobeşte, ci se jertfeşte pe Sine pentru ea „ca s-o sfinţească” (Efeseni 5, 26).

Întâie­tatea bărbatului în căsătorie se manifestă ca îndato­rire a iubirii, a slujirii şi a jertfei de dragul femeii sale.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere de Nicușor Deciu, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 128-129)