Când aud despre Crăciun – ori Paști – și magia lui, mă gândesc în ce confuzie de termeni suntem și cât de jos încercăm să coborâm conținutul Crăciunului pentru a-l pricepe după construcția minții noastre. Desigur că nu e ușor să înțelegi mesajul tainic al Scripturii, e dificil de parcurs text cu text descrierea lui Mesia din cultura transmisă de profeți și e greu să „traduci” pre limba celui modern cântarea Bisericii. Imnografia Nașterii este atât de limpede încât ascultarea ei te obligă la efortul înțelegerii conținuturilor prin frumusețea lor. Magia nu consună deloc cu Nașterea lui Hristos chiar dacă, de exemplu, numim magi personajele care vin să-i aducă daruri. Spun personaje și nu Trei magi pentru că numărul lor este fixat de istorie doar în funcție de numărul darurilor. Și nu pentru că mărturia vremii fixează astfel adevărul. 

Sunt amintiți magii-regi în profeții? Două texte – Isaia 45, 14 și Psalmul 71 (9-11) – vorbesc despre aducerea de daruri de închinare dinaintea Fiului Împăratului. Regi din Tarsis, din Saba și Seba... Traducerea românească vorbește despre împărații arabilor și Tarsis și Saba... Arătând întărire ideii de Trei Magi-regi care vin de departe foarte. Ideea că ar fi astrologi nu trebuie să ne ducă cu gândul direct la magie. Nu. Nu erau magi în sensul „magiei Crăciunului”. În fapt, magii din Scriptură, închinători dinaintea Copilului nu sunt nici măcar personaje pozitive. Astrologii, de felul lor, erau oameni care influențau curtea Perșilor și erau mari interpreți de vise – ne spune Herodot (Istorii I. 101) și devin extrem de importanți în vremea lui Xerxes când au descâlcit corect semnele unei eclipse (Herodot, Istorii, VII. 37). Sunt mai degrabă preoți zoroastrieni despre care știm că aveau obligația să facă o incantație despre o teogonie la finalul fiecărui sacrificiu (Herodot, Istorii, I. 132). Astfel de oameni aveau însă să devină neputincioși dinaintea lui Daniel (Daniel 2. 10) sau pomenirea lor în Faptele Apostolilor – magul Elimas din Paphos (Fapte 13. 6) ori Simon Magul (Fapte, cap. 8) – ne confirmă un adevăr: magii reprezintă științe ca astrologia și magia, practici ale credinței păgâne. Ele rămân științe vane, fără nici un fel de relevanță în acord cu adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. 

Închinarea lor dinaintea Pruncului nu poate avea decât un sens. Acela al recunoașterii marii taine a Întrupării față de care nici ei, oameni încercați în multe, nu au răspunsul științei lor. Este închinarea lor un omagiu adus de păgânism Venirii Mântuitorului ori deschiderea Evangheliei către colțurile mai întunecate ale cunoașterii și ale omenescului? Cert este că prin ei se desprinde cea mai de preț idee: Hristos este al tuturor neamurilor pământului! Iar pentru acesta nu e nevoie de magie ci de Întrupare. 

Întâlnirea magilor cu Irod este și ea definitorie. Se vădesc oameni luminați pentru că înțeleg situația de risc major la viața copilului. Și invitației lui Irod de a reveni la curtea din Ierusalim este ocolită cu discreție și în mare liniște. Nu mai avem nici o știință despre plecarea lor, așa cum venirea lor mânați de lumina stelei nu pare că ar fi fost observată de n-ar fi mers ei către regele uzurpator al Casei lui David. Icoana lor este anonimatul. Darurile lor sunt expresia unei credințe reale că Pruncul din Betleem este Regele autentificat prin minune care va stăpâni lumea. Aici, ei nu greșesc. Intuiția lor este limpede, mai limpede decât a noastră, care continuăm cu povestea „magiei Crăciunului”. 

Un Sacrametaire a lui Robert de Jumieges, aflat în Biblioteca din Rouen, realizat în jurul anului 1020, păstrează icoana unui detaliu al vizitei Magilor la Irod. Un înger le binecuvântează somnul protejându-i în ocolirea tiranului. Cei trei magi poartă haine identice și sunt înveliți în mantalele lor de călătorie. Nimic special. Nici o magie, ci purtarea de grijă a Tatălui pentru Fiul Său. Purtați de stea precum odinioară poporul lui Israel de norul de lumină prin pustie, magii-regi ne învață că fiecărui om i se deschide căutarea lui Dumnezeu într-un fel anume. Steaua ce-i poartă la Lumina Hristos are propriul ei comportament, străin obiectelor cerești, descoperind, luminând, întărind nevoia prezenței lor la picioarele Pruncului. Opusul oricărei magii. Care ascunde, ține secrete și poate să facă din lumină un întuneric de nepătruns doar pentru a-și menține credibilitatea. Ori aici, în Nașterea lui Hristos, totul este Lumină. Nu coborâți împlinirea voii tatălui Ceresc la simplă magie ca să nu fiți închinători mai degrabă la idoli decât la Dumnezeu.