Scumpa mea mămică,

Sunt atât de mic și nu știu să scriu cuvintele alese pe care mi le spui tu uneori. Însă tocmai pentru că nu mă pot sluji de vorbe, gesturile mele sunt atât de expresive, încât ele cuprind toată intensitatea simțirii mele! Inimioara mea toată stă într-o privire, într-un zâmbet, într-un „mami” rostit scurt în parc sau cine știe ce gest mărunt.

Când te privesc, îmi doresc atât de mult să înțelegi că inimioara îmi bate tare pentru că te iubesc mai mult decât mii de cuvinte!

Îți mulțumesc că m-ai primit, că ai luptat pentru viața mea! Oricât sunt de mic în această lume, reprezint și eu viața! Da, sunt un bulgăre de viață incandescentă, îmbrăcat în trup, iar viața este o putere unică, pe care numai și numai Dumnezeu o poate dărui! Iar eu, mami, năzdrăvanul tău de zi cu zi, ori fetița cu părul ciufulit, sunt întruparea acestei scântei dumnezeiești, minunea Vieții și a Iubirii.

Domnul Însuși m-a așezat în brațele tale, ca pe o taină. Vezi, prin mine, tu porți la piept viață, bucurie, minune, iubire. Strânge-mă tare, mămico, strânge la pieptul tău darul lui Dumnezeu! Și vezi dincolo de gălăgia mea, vezi mai departe de mofturile mele sau cana cu apă vărsată!

Stângăcia mea e prețioasă, mami! Dacă vei privi atentă, vei vedea cum sub stângăcia și nepriceperea mea se ascunde curăția inimii și a minții.

Vezi cât sunt de diafan, dar și de incandescent? Mă vezi, mămico, pe mine, cel de dincolo de prostioarele de peste zi? O, cât aș vrea să mă zărești, să mă recunoști, să te bucuri! Sunt Chipul lui Dumnezeu, Chipul Lui viu, actualizat, acum și aici, pentru tine! Te-am făcut cea mai prețioasă ființă din lume, pentru că așa ești tu pentru mine cu atâta putere! Aș vrea să uiți vremea când erai o tânără oarecare, căci acum ești unică! Pentru mine ești împărăteasă, mami, ești soare și lumină! Niciodată nu ai fost și nu vei fi mai frumoasă decât ești deja prin ochișorii mei! Bucură-te de aceste clipe și să ți le amintești când îți voi greși! 

Știi, nu eu înțeleg multe lucruri din lumea acesta, dar dacă ești tu lângă mine, e tot ce contează! Când mă iei de mânuță, toate căile mi se deslușesc.

Și frică îmi este uneori, însă numai dacă îmi amintesc chipul tău, dragostea ta gonește toate umbrele. Când m-am lovit ieri, durerea mă sfâșia, de aceea am plâns așa de tare! Dar când ai venit tu, scumpa mea, brațele tale m-au asigurat că totul va fi bine! 

Mami, te rog să mă vezi, să mă auzi! Și inima te va învăța ce ai de făcut! Să știi că în nici o carte nu scrie mai bine cum să mă îngrijești decât în inima ta și a mea. Ascultă-mi inimioara și vei înțelege, privește adânc în ochișorii mei și ai încredere! Ia-mă în brațe, mămico, și spune o rugăciune cu pieptul lipit de al meu, iar toate se vor preface în liniște și siguranță! 

Eu simt că Domnul este aici, una cu noi, când ne îmbrățișăm. Dacă tu mă vei iubi cu rugăciune, prin tine voi înțelege cum Dumnezeu este Iubire! Și atunci îmi vor crește aripi! Aripi de cer!

Dragostea ta este pentru mine ca o zăpadă albă și strălucitoare, care mi-L dezvăluie fără multă vorbă pe Dumnezeu. 

Iar chipul tău smerit îmi povestește mai bine despre Maica mea din ceruri. Mai bine decât multe cuvinte îmi vorbește despre Maica Domnului vorba ta blândă și capul aplecat către icoana ei. Maica Domnului, învață pe mămica mea să fie mamă adevărată, asemenea Ție!

Așadar, 

...iubește-mă mult, mami, iubește-mă cu iubirea lui Dumnezeu, ca să Îl pot cunoaște, căci tu ești chemată să fii prelungirea brațelor Lui părintești întinse către mine pentru o viață întreagă!

Strânge-mă tare la pieptul tău, strânge-mă cu dor de El și cu inima plină de Doamne Iisuse..., ca să învețe și inimioara mea primele respirări de rugăciune, ca să mă umplu și eu de dor și sete de El!

E ziua ta, mămico,

În dar îți aduc inima...

Și crede-mă, mămico, 

E Domnul ascuns în ea...