Doamne ajută! Aş vrea să vă împărtăşesc şi eu o minune pe care a făcut-o Cuvioasa Parascheva cu noi, sau mai degabă un ajutor real, din zilele noastre, căci numai prin mijlocirea ei la Bunul Dumnezeu se putea aşa ceva.

În urmă cu câţiva ani (mai exact, în 2015), pe când fetiţa cea mică avea puţin peste un an, am ieşit cu ea la parc să se joace. Dintr-o dată s-a stârnit o furtună şi am luat-o în braţe, să plecăm cât mai repede acasă. Vântul îi umfla gluga de la geacă, iar ea, micuţă, îmi punea mâinile la ochi şi zicea „Bau!”, aşa cum ne jucăm şi alte dăţi, aşa încât nu am văzut bucata de ciment abandonată pe trotuar şi m-am împiedicat. Am căzut instant, neavând timp să reacţionez, aşa încât fata s-a izbit cu capul de asfalt. Avea doar o căciuliţa subţire şi gluga, care era la fel de subţire. M-am ridicat disperată, realizând ce s-a întâmplat, fata plângea, eu aveam sânge pe mână şi credeam ca este de la căpușorul ei. Am început să plâng speriată groaznic şi, în disperarea mea, doar atât am reuşit să exclam: „Sfântă Parascheva, nu mă lasa să-mi nenorocesc copilul! Ajuta-mă să nu i se întâmple nimic rău! Te rog, ajuta-mă să fie bine capușorul ei!”.

Ţin să precizez că aceste cuvinte le spuneam privind înspre direcţia unde era biserica cu hramul Sfintei, o biserica mare, frumoasă, a cărei turlă o admiram zilnic ca pe o icoană, de la fereastra noastră de la etajul 7. Eu nu vedeam real biserica în acel moment din cauza blocului turn din fața ei, dar pur şi simplu o vedeam cu mintea, nu ştiu cum să explic... ştiam că Sfânta este acolo, că mă aude şi că nu mă va lasa. Am alergat în casă, i-am povestit pe scurt sotui şi am plecat în trombă spre spitalul de copii.

Ne-au supus-o la diferite investigaţii, inclusiv radiografie, ne-au recomandat ce alte investigaţii să mai facem, mirându-se ca nu se vede absolut nimic anormal la căpușorul ei. Am dus-o la toate investigaţiile recomandate: EEG, fund de ochi etc. Mi-a fulgerat prin minte să cer şi un RMN cerebral, dar în acelaşi moment mi-am dat seama ca dacă toate investigaţiile anterioare au arătat că fata nu are absolut nimic, nu trebuie să o supăr pe Cuvioasa cu insistențe deoarece era cât se poate de clar ca ea răspunsese strigatului meu disperat de mamă. De alfel, după ce şi-a revenit din sperietură mi-a zis că o doare puțin căpușorul şi atât. Când am plecat de la spital era vioaie, nu avea niciun simptom suspicios.

Acum are 7 ani şi 8 luni, este o isteaţă, frumoasă, sensibilă, plină de dragoste şi cu mare evlavie la Cuvioasa. Atâta evlavie încât a insistat să îi cumpărăm o icoană a Sfintei de la o mănăstire şi pentru că i-am spus că nu am bănuţi atunci şi să o pună înapoi, icoana nu a mai vrut să-şi reia locul pe perete oricât am insistat să o punem şi eu şi soţul şi fetiţa cea mare, chiar şi doamna de la pangar. Aşa încât soţul şi-a dat seama ce greşeală facem şi i-a cumpărat-o, iar acum stă deasupra patului ei şi o veghează.

La fel a insistat să o ducem la Iaşi, să o vadă în Căsuţa ei – Catedrala Mitropolitană – şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu mijlocirea Sfintei am reuşit, în sfârşit, în acest an, chiar în Vinerea Mare. Atât de bucuroasă era, că nu se dădea plecată de lângă raclă, deşi era rând mare de oameni care aşteptau şi îmi spunea mereu: „Mami, Sfânta Parascheva are mânuţa aşa caldă şi moale! Parcă e vie!”. La fel am simţit şi eu şi soţul şi fetiţa cea mare, aşa încât m-au podidit lacrimile. Cât de minunaţi sunt Sfinţii lui Dumnezeu şi cât de grabnic ajutători!

Este prima dată când povestesc întâmplarea noastră, doar două persoane foarte apropiate mai ştiu de ea. Aşa am simţit până acum, ca nu trebuie să povestesc, nu ştiu de ce. Poate că Sfânta a vrut să aştept acest moment deosebit şi acum mi-a dat în gând să vă scriu pentru că acum am simţit că pot povesti, nu oricui şi oricum. Dacă vreţi să publicaţi minunea familiei noastre, noi ne bucurăm și vă mulţumim pentru tot! Slavă lui Dumnezeu pentru toate şi mulţumim din suflet Cuvioasei pentru toată grijă pe care ne-o poartă!

(mărturie trimisă pe adresa redacției de către Alina Ț. din Sibiu)