Primele dovezi ale existenţei Mănăstirii Dagâța datează de pe timpul lui Ştefan cel Mare, aici fiind o mănăstire din lemn înconjurată cu ziduri de piatră. Această primă biserică a fost dărâmată de boierii Carp şi Tautu pentru a-şi împărţi pământul, linia de hotar a proprietăţilor trecând chiar pe terenul mănăstirii. Călugării care vieţuiau acolo la acea dată şi-au ridicat o altă mănăstire, mai la vale, unde apoi s-a format vatra satului Mănăstirea. Zidurile de incintă au fost duse la Ţibăneşti, unde se găsesc şi azi.

Cea de-a doua biserică a Mănăstirii Dagâța, construită din vălătuci de pământ bătuţi pe schelet de lemn, este ctitoria unor credincioşi din satul Mănăstirea, pe nume Calancea şi Sicrieru. Locașul de cult a fost ridicat în anul 1959, dar sfinţit de-abia în anul 1970, când regimul comunist a început să fie mai permisiv. Cei doi ctitori au fost anchetaţi de Securitate, şi, pentru a scăpa de pedeapsă, satul a sărit în sprijinul lor, declarând că biserica a fost clădită cu contribuţii de la toţi sătenii. În interiorul altarului se află Sfânta Masa a primei biserici ridicate la Dagâța. Mânăstirea a fost redeschisă abia în anul 1993 de către Arhiepiscopia Iaşilor, ca mănăstire de călugări. La câţiva metri de biserică se află un monument în amintirea primei biserici clădite aici.

Între anii 2015-2017 s-a ridicat o casă monahală cu Paraclis, având hramul „Maica Domnului Prodromița”. Lucrările de construcție au fost începute în luna mai 2015, sub îndrumarea şi binecuvântarea Înaltprea Sfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Întreaga clădire a fost ridicată în lemn având temelie de beton armat. Construirea aşezământului monahal, s-a făcut sub coordonarea și finanțarea Centrului Eparhial Iasi, lucrările fiind supravegheate de către părintele stareț Cleopa Ștefan.

Slujba de sfințire a noii biserici de lemn, aflată în incinta mănăstirii, a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan în data de 9 iulie 2017.