Tradiția ne spune că Maica Domnului și-a petrecut o parte din viața sa, după Înălțarea Domnului la cer, aici, pe Muntele Sion, probabil în casa apostolului Ioan, și tot aici a adormit. De pe Sion venea adesea Preacurata Fecioară la Mormântul Domnului și se ruga Mântuitorului pentru ea și pentru toată lumea. Iar când a binevoit Fiul lui Dumnezeu să mute la Sine pe Maica Sa, a fost dinainte anunțată de arhanghelul Gavriil. Deci, adunând la sine pe sfintele femei, le-a dat sfatul cel mai de pe urmă și a adormit cu pace aici, pe Muntele Sion, dându-și sufletul ei dumnezeiesc în mâinile Mântuitorului Hristos.

Îngroparea sfântului ei trup s-a făcut cu mare plângere și adunare de apostoli și sfinți, în Grădina Ghetsimani, aproape de locul unde se ruga Mântuitorul în timpul nopții. După puține zile, preacuratul ei trup a fost mutat la cer, lăsându-ne doar mormântul gol și sfintele ei rugăciuni. Pe locul unde a adormit Maica Domnului în Sion, s-a înălțat în secolul al IV-lea o biserică bizantină mare, alături de paraclisul Sfintei Adormiri. Cruciații au construit aici o altă biserică în secolul XI. În anul 1898, călugării benedictini au construit aici o măreață catedrală, cu criptă la subsol, și au făcut-o mănăstire. În prezent, cei 15 călugări săvârșesc toate slujbele zilnice și stau înaintea pelerinilor.

Ne închinăm în această măreață biserică, sărutăm icoana Maicii Domnului și admirăm vechile resturi de mozaic din secolul IV. Apoi cântăm troparul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și cerem pentru noi sfârșit bun, creștinesc, iar pentru cei iubiți de acasă, binecuvântare și iertare.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 111-112)