Mânia este fierberea sângelui din jurul inimii, care se produce prin exhalarea sau amestecarea fierii. Mânia este uneori o dorință de răzbunare, căci fiind nedreptățiți sau socotind că am fi nedreptățiți, ne mâhnim. Atunci rezultă o stare sufletească care este amestecată din poftă și mânie. Felurile mâniei sunt trei: iritarea, resentimentul și ura. Când mânia începe și se pornește, se numește iritare. Resentimentul este atunci când iritarea stăruie; resentimentul se numește și ranchiună. Ura este mânia care pândește timp de răzbunare. Mânia este sutașul rațiunii, răzbunătorul poftei. Când dorim un lucru și suntem împiedicați de cineva ne mâniem contra lui, ca unii ce suntem nedreptățiți, prin aceea că rațiunea judecă că faptul întâmplat merită indignarea la cei care păzesc orânduiala lor firească.

(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatică, Editura Apologeticum, 2004, pp. 63-64)