Citind scrisoarea ta, găsesc în ea cârtire şi nerăbdare a bolii, precum şi gândul că eşti lepădată de la slujirea Bisericii şi mănăstirii. Acest gând este de la vrăjmaşul şi îţi vine din mândrie. N-ar fi mai bine dacă ai gândi că Dumnezeu, iubindu-te, te-a cercetat prin boală, în care vei găsi mântuirea şi că Dumnezeu, prevăzând neputinţa ta sufletească, te-a păzit prin boală de la multe năpaste, ispite şi scârbe? Vrând să slujeşti Bisericii şi mănăstirii, te-ai fi făcut roaba trufiei, părerii de sine şi multor altor patimi, care nu mântuiesc, ci pierd sufletul.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 53)