Cea mai importantă este nevoința de noapte. Toată ziua repetăm troparul: „Iată, Mirele vine în miezul nopții...”, dar facem noi ce citim?...

Unde este pace și dragoste, acolo este Dumnezeu. Ai pace și dragoste cu ceilalți, să știi că Dumnezeu este cu tine.

Despre canonul călugăresc: „Trebuie să-ți faci în primul rând datoria, mai repede sau mai încet, mai atent sau mai împrăștiat, și Dumnezeu va vedea râvna noastră și va arăta mila Lui. Important este să-l faci (canonul)”.

În biserică, când stăm la strană și ascultăm slujba să spunem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”, pentru că este o rugăciune de obște. Urechea și mintea să fie pe cât se poate la ce se citește la strană, iar cu buzele să zicem: „Doamne, Iisuse”.

Mare păcat și patimă trândăvia. Lenea e păcat de moarte. În toată vremea: sau rugăciune, sau închinare, sau lucru. Iar odihnă după măsura dată de Sfinții Părinți: 4-5 ore ajung călugărului. Altfel, dacă dormim, mâncăm, vorbim după măsura mirenilor, nu mai suntem călugări.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 296)