Altădată, locuind el cu doi ucenici în hotarele Persiei, au ieșit doi fii ai împăratului, frați trupești, ca sa vâneze după obicei. Și au pus mreji în multă depărtare de loc ca la patruzeci de mile, ca orice se va afla înăuntrul mrejilor, sa vâneze și să ucidă cu sulița. Deci s-a aflat bătrânul cu cei doi ucenici ai săi și văzându-l și păros și ca pe un sălbatic, s-au speriat și i-au zis lui: om ești, sau duh? Spune-ne nouă! Și le-a zis lor: om sunt păcătos și am ieșit să-mi plâng păcatele mele și să mă închin lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar ei i-au zis: nu este alt Dumnezeu afară de soare, de foc și de apă - cărora se închinau ei; ci apropie-te și jertfește lor! Iar el le-a zis: acestea sunt zidiri și vă înșelați. Ci vă rog pe voi să vă întoarceți și să cunoașteți pe adevăratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate. Iar ei au zis: de Cel osândit și răstignit zici că este Dumnezeul adevărat? Și a zis bătrânul: de Cel ce a răstignit păcatul și a omorât moartea, pe Acesta îl cred Dumnezeu adevărat. Iar ei muncindu-l împreună și cu frații, îl sileau să jertfească. Și mult muncindu-i, au tăiat capetele celor doi frați, iar pe bătrânul multe zile căznindu-l, pe urmă după meșteșugul lor l-au pus în mijloc și au aruncat săgeți unul dinainte și altul dinapoia lui. Însă el le-a zis: fiindcă v-ați unit și ați vărsat sânge nevinovat, într-o clipă mâine în ceasul acesta va rămâne mama voastră fără de voi, fiii săi, și se va lipsi de dragostea voastră și cu săgețile voastre unul altuia sângele veți vărsa. Iar ei nebăgând de seamă cuvântul lui, au venit a două zi să vâneze și a sărit dintre dânșii o cerboaică. Și șezând ei pe caii lor, alergând să o prindă aruncând săgeți asupra ei, au străpuns unul altuia inimile lor, după cuvântul bătrânului ce le zisese când îi blestemase. Și așa au murit.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 159-160)