„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).

Ca orice om normal, conștient că peste puțin timp voi pleca din viața aceasta trecătoare și mă voi muta în cea de veci, am socotit drept, fiind cleric creștin ortodox, mădular al Uneia, Sfinte, Sobornicești și Apostolești Biserici, să las scrisă mărturisirea credinței mele. M-am născut din părinți creștini ortodocși. Am fost botezat cu Botezul ortodox, în numele Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Am învățat credința creștin-ortodoxă în primul rând de la părinții mei, în al doilea rând de la părinții, preoții și dascălii ortodocși și în al treilea rând de la Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. M-am născut și am fost hrănit ortodox, am crescut și am trăit ortodox. Am mărturisit și am predicat credința ortodoxă din tinerețile mele până la adânci bătrâneți. Am mărturisit-o și i-am cercetat pe călcătorii și nesocotitorii acesteia, împărați, patriarhi, arhierei și toți ceilalți. Îi mulțumesc din suflet Prea Bunului Dumnezeu, Părintele ceresc, că în nesfârșita Lui bunătate și iubire de oameni mi-a dat să mă nasc și să trăiesc până la moarte în sfânta și desăvârșita credință ortodoxă și mărturisesc că nicio altă credință nu este asemenea ei, precum de asemenea niciun alt dumnezeu nu este mai mare ca Dumnezeul nostru. Îi mulțumesc iarăși iubitorului de oameni Dumnezeu, de nenumărate ori, că m-a luminat să-L cunosc, să cunosc credința ortodoxă cea adevărată și m-a întărit s-o păstrez până la sfârșit. Căci mărturisesc în fața îngerilor lui Dumnezeu și a oamenilor că dacă Dumnezeu nu m-ar fi ajutat, aș fi fost o oaie pierdută și lupul cel viclean m-ar fi sfâșiat. Repet cu bucurie și fericire că harul Domnului m-a învrednicit să păzesc credința mea ortodoxă până la sfârșit. Regret doar că nu m-am luptat cum trebuia, până la moarte, să-mi fi jertfit viața și să-mi fi vărsat sângele, cum și L-a vărsat Acela pentru mine păcătosul și pentru toți frații și semenii mei. Îl rog și Îl implor să-mi ierte, ca un Preamilostiv și Preaîndurător, multele și nenumăratele mele păcate, pe care leam săvârșit de voie și fără voie, cu cuvântul și cu lucrul, din știință și din neștiință, cu mintea și cu cugetul, și să mă numere cu oile Sale cele alese, învrednicindu-mă să mă înfățisez împreună cu cei de-a dreapta Sa.

(Avva Filothei Zervakos, Mărturisirea Credinței Ortodoxe, Editura Bunavestire, Bacău, p. 8).