- De ce avem nevoie de intermediar între noi şi Hristos, de ce trebuie să ne mărturisim păcatele?

- Pentru că suntem bolnavi, pentru că suntem mândri. Cel mai mare păcat este mândria, pentru mândrie au căzut îngerii din cer. Spune Sfântul Ioan Casian că îngerul în cer era curat ca lumina, nu avea gânduri întinate, nu avea poftele cu care ne luptăm noi, dar pentru un singur gând de mândrie s-a pogorât în adâncul iadului. Aşa că noi, în primul rând, lup­tăm cu mândria. Şi a socotit Dumnezeu că cel mai bine se taie mândria când ne mărturisim unui om ca noi. Dacă spui căte mărturiseşti direct lui Dumnezeu şi nu ai nevoie de un om, cu care Dumne­zeu faci tu legătura, dacă nesocoteşti pe aproapele? Cu Dumnezeul Cel care a ve­nit şi ţi-a poruncit să iubeşti şi să te sme­reşti, Care a zis că cine se va înălţa se va smeri şi cine se va smeri se va înălţa? La Acest Dumnezeu vrei să vii aşa, călcând pe capul duhovnicului, pe capul preoţiei pe care Hristos a lăsat-o în lume, zicând: „Cei ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă şi cei ce vă primesc pe voi, pe Mine Mă primesc"?

Aşa a gândit Dumnezeu, şi cei care au înţeles acest lucru au văzut câtă smere­nie şi câtă bucurie şi pace le aduce. Pen­tru a birui în noi mândria, iată de ce este nevoie de intermediari. Şi mai ales pen­tru că Dumnezeu ne-a aşezat să convie­ţuim, să fim împreună şi să ne sprijinim. Niciodată nimeni nu primeşte prea mul­tă luminare direct, şi chiar dacă ne-am învrednici de descoperiri dumnezeieşti, tot trebuie ca cineva din oamenii de lân­gă noi să ne povăţuiască cum să le folo­sim.

(Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, 2006, p. 86)